- Luni e ziua
- Sfântul Valentin
- Vino
- Cearcăn
- Cîntic di sîrmîniţă
- Neuitatele femei
- Ce frumoasă despărţire
- Nu mă-ntreba
- Rrrrock
- Toboşarii
- Întrebări
Contribuţii
- Nicu Alifantis (voce, chitară acustică)
- Virgil Popescu (bass, bass acustic, backing-vocals)
- Răzvan Mirică (chitară electrică, chitară acustică, sitar, backing-vocals)
- Sorin Voinea (keyboards, chitară midi, backing-vocals)
- Relu Biţulescu (tobe)
- Marius Baţu (voce la „Cîntic di sîrmîniţă”)
- Emil Soumah (percuţii)
- Alexandra Itigan, Ruxandra Moldovan (backing-vocals)
Muzica: Nicu Alifantis
Versuri: Dinu Ianculescu (1), Charles Duce D’Orleans – Romulus Vulpescu (2), Emil Botta (3), Nicolae Labiş (4), Zahu Pană – Hristu Cândroveanu (5), Geo Dumitrescu (6), Nicolae Turtureanu (7), Radu Stanca (8), George Ţărnea (9), Bulat Okudjava – Passionaria Stoicescu (10), George Ţărnea (11)
Aranjamente muzicale: Virgil Popescu
Programări, mixaje şi aranjamente keyboards: Sorin Voinea
Inginer de sunet, mixaje, masterizare: Victor Panfilov
Interviu fulger cu Nicu Alifantis
- Cum a apărut ZAN? A fost dificilă omogenizarea, ţinând cont că muzicienii care alcătuiesc ZAN-ul vin din zone diferite (Virgil Popescu – muzică uşoară, Răzvan Mirică – pop-rock, Relu Biţulescu – rock progresiv)?
In 1995 am inceput lucrul la albumul „Voiaj” si am inceput sa ma gandesc la muzicienii cu care sa intru in studio. Spre marele meu noroc avusesem o prima intalnire cu Razvan Mirica la un workshop la Sinaia si mi-a placu foarte mult ca om si muzician. Cu Virgil Popescu ma tot vedeam in particular impreuna cu un prieten comun, Doru Caplescu, iar cu Relu Bitulescu ma stiam de mult. El nu mai canta in acea perioada. Pot spune ca Doru Caplescu a fost intr-un fel catalizatorul. Nu am discutat cu el direct despre intentiile mele, insa intalnirile frecvente dintre noi cei 4 – Doru, Virgil, Relu si cu mine, mi-au indus usor, usor, ideea de a le propune colaborarea. Am avut o discutie cu Relu si l-am intrebat daca l-ar amuza sa cante din nou si mi-a zis ca in principiu da, dar ca n-a mai batut de mult, ca n-are tobe, ca nu stie daca mai face fata, si altele de felul asta si ca sa-l mai las sa se gandeasca. Intr-o seara m-am dus la Laptarie unde canta Mugurel Vrabete si surpriza la tobe Bitulescu, tinand locul tobosarului cu care canta Mugurel. Surpriza foarte placuta dl. Bitulescu, care, culmea, dupa 10 ani de pauza totala, a facut foarte bine fata.
Intr-o alta zi ne-am intalnit cu totii si le-am facut propunerea de fata cu Doru, iar spre surprinderea mea au fost de acord. M-am bucurat foarte tare. Doru a plecat in Olanda, unde si locuia, iar noi ne-am apucat de lucru, insa am constatat ca nu am clapar. Atunci l-am sunat pe Doru si l-am rugat sa-mi recomande pe cineva. Mi-a zis de Sorin Voinea, pe care recunosc nu-l stiam.Ne-am intalnit, am discutat, si astfel s-a completat trupa cu care aveam sa colaborez pe albumul „Voiaj”. Cat priveste faptul ca proveneau din zone diferite, vreau sa spun ca de fapt asta mi-am si dorit. Un amalgam de stiluri muzicale cat mai diferite ale muzicienilor, insa toti cu un numitor comun – calitate umana deosebita. De-aici mai departe totul s-a rostogolit firesc, fara mari eforturi din partea noastra. A urmat in 1996 albumul „Nichita”pe care l-am inregistrat la Cluj. Am fost ca intr-un cantonament. Ne-am cunoscut si mai bine pret de doua saptamani cat au durat inregistrarile, iar in vara cand am primit propunerea de a canta la „Festivalul de arta medievala de la Sighisoara” le-am propus sa iesim pentru prima oara pe scena – astfel a aparut ZAN, trebuia sa ne numim intr-un fel, nu? (Zan e o masca din Commedia dell’arte).
- Care e povestea „Cîntic de sîrmîniţă”? De ce un cântec în limba aromână?
Intamplarea a facut ca in acea perioada sa ma intalnesc destul de des cu Batu prin tot felul de spectacole.Imi place foarte tare Machedonu’, e foarte talentat si ma tot rugam de el, ceea ce fac si azi, sa cante in aromana. Si eu sunt pe jumatate aroman, din partea mamei, asa ca sangele apa nu se face. Pentru ca albumul capatase prin cantecele adunate o tenta foarte personala, o poveste a adolescentei si tineretii mele, mi-am amintit de bunica Despina din partea mamei si asa am facut cantecul. Nu aveam destula incredere in mine sa cant in aromana asa ca l-am rugat pe Marius sa-l cantam impreuna si ma bucur tare mult ca acceptat.
- Nu mă-ntreba a fost pus pe muzică şi de Vasile Şeicaru şi Ştefan Hruşcă. Nu v-a fost teamă că lumea va face comparaţie?
De ce sa-mi fie teama? In fond vorbim de o poezie pe care trei oameni cu personalitati si stiluri difetite o abordeaza trecandu-i mesajul prin filtrele proprii. Sigur ca oamenilor le poate placea o varianta mai mult decat alta, dar intr-un fel mi-am asumat riscul si nu-mi pare rau. Mi-a placut poezia foarte tare si cred ca propunerea mea e interesanta, cred ca e un cantec foarte bun! Sunt modest, nu-i asa?!
- Mai în glumă, mai în serios, Rrrrock e un exerciţiu de dicţie? Sau, ca să păstrăm tonul uşor amuzant, vă gândiţi la o operă folk-rock cu câte un cântec pentru fiecare literă?
E-adevarat ca poezia lui George Tarnea e dintr-un abecedar de-al sau, unde fiecare litera are poezia sa. Nu cred insa ca ma voi aventura si-n alte litere. Am ales-o pentru ca eu am o problema cu R-ul si nu-i deloc usor sa canti atatea R-uri pe metru patrat si nu oricum, ci destul de repede. E un exercitiu de dictie, nu zic nu, insa m-a amuzat foarte tare chestia asta.
- Ce plănuiește Nicu Alifantis pentru 2012?
Multe. Insa voi vedea ce voi putea duce la bun sfarsit. Sa nu uitam ca e an electoral si ca nu prea sunt bani. In fine, voi vedea!… Deci anul acesta se implinesc 40 de ani de cand fac muzica de teatru si as vrea sa marchez acest eveniment intr-un fel. Intentionez sa scot o selectie cu muzici de teatru. Apoi la sfarsitul lui mai voi iesi pe piata cu un album nou, inca nu-i stiu titlul, care va contine 12 sau 14 cantece noi noute, dragute! Tot anul acesta voi inregistra un album pe care tot vreau sa-l fac de foarte multa vreme, e gata deja, un Leonid Dimov integral. In rest am inceput sa pregatesc anul 2013 cand voi implini 40 de ani de scena si vreau sa fac un zaiafet destul de mare pe chestia asta!
1 thought on “Nicu Alifantis – Neuitatele femei”
Nicu Alifantis - biografia unuia din cei mai completi artisti romani - Muzica sufletului tau
(7 May 2013 - 10:09)[…] Neuitatele femei (2002) contine 11 piese din perioada adolescentei si amintirile copilariei. “Cred ca primul lucru pe care ni-l amintim cu placere din adolescenta este intalnirea cu femeia. De aceea, titlul Neuitatele femei exprima bine intentia noastra”, a spus Nicu Alifantis. Cantecul care deschide albumul, Luni e ziua, a fost compus in 1996, pentru Festivalul de arta medievala de la Sighisoara. Piesa Cintic di sirminita este in limba aromână, pentru ca Nicu Alifantis si invitatul sau Marius Batu au radacini macedonene (detalii despre album aici). […]