Piese ce merită ascultate (Ep. 63)

Călin Jicărean se naşte pe 21 Iunie 1960 la Cugir, pentru că la Vinţu de Jos nu exista maternitate. În 1974 se înscrie la Şcoala Populară de Artă din Alba Iulia, clasa de chitară a profesorului V. Paraschiv. Între 1977 şi 1979 colaborează cu Casa D'Italia din Constanţa, unde director era toboşarul Corneliu Stroe şi unde îl cunoaşte pe Eugen Baboi (Poesis). Debutează în Cenaclul Flacăra în 1984 cu două compoziţii proprii – Motive bacoviene şi Mamă ţară, ambele pe versurile poetului Adrian Păunescu. După 1988, participă la o serie de turnee în care cântă în deschiderea grupului Iris. În 1991 se alătură cenaclului Totuşi Iubirea, dar spre sfârşitul aceluiaşi an renunţă la scena. De ani buni, trăieşte în Italia (ţară în care trăiesc şi Dan Chebac, Evandro Rosetti sau Liviu Nechita), unde, în 2009 se reapucă de muzică. Vă propunem o compoziţie foarte recentă, pe versurile Leliei Mosora, Suflet de ploi.

Călin Jicărean – Suflet de ploi

În 1976, pe scena muzicii folk apare un grup cu un nume măcar surprinzător, 2 şi 1/2. Grupul, care exista din 1975 sub numele de Trio Folk Oţelul Roşu, îi includea pe Tică Stan (voce, percuţie), Costel Popa (ghitară, voce) şi “jumătatea” Nino Popa (voce). Primele înregistrări le realizează la Radio Timişoara, iar în 1977 se alătură Cenaclului Flacăra. La Piese ce merită ascultate vă propunem piesa Ostaşii lumii colindă, pe versuri de Elena Farago, ce deschide “vinilul” Cenaclul Flacăra.

Grupul 2 şi 1/2 – Ostaşii lumii colindă