Săptămâna trecută, în teatrul Excelsior au avut loc nu un concert, ci 3 concerte Nicu Alifantis. Nimic nou totuşi în faptul că biletele tuturor celor 3 concerte s-au vândut extreme de repede, aşadar ne putem considera norocoşi că am ajuns la unul dintre aceste concerte. Şi mai norocoşi au fost cei care au ajuns luni sau miercuri, deoarece ei au avut parte şi de “suplimente” inedite, pe lângă concertul în sine, artistul susţinând mini-recitaluri chiar în holul teatrului.
Însă cum pe 27 martie sărbătoream ziua teatrului, evenimentul impunea mai multă sobrietate, dar şi aşa seara nu a fost cu nimic mai prejos faţă de celelalte.
Seara a început cu o prezentare a activităţii Teatrului Excelsior şi a efortului depus de catre maestrul Ion Lucian și echipa teatrului printr-un mesaj adresat publicului pe care Ion Lucian ar fi dorit să îl transmită personal, însă din motive de sănătate nu a putut (n.r. din păcate, între timp marele actor a părăsit această lume).
Nicu Alifantis a ţinut să povestească despre colaborarea sa cu acest teatru încă de când şi-a deschis porţile şi să mulţumească întregii echipe care au dăruit copiilor un nou spaţiu pentru poveşti. Deşi o sală de teatru impune oarecum o ţinută mai formală, Nicu Alifantis s-a asigurat că publicul se va acomoda rapid şi va cânta alături de el. Şi aşa a şi fost. Piesele precum Rar, Piaţa Romană nr. 9 sau Balada Dromaderelor au fost cântate la unison cu cei din sală. Teatrul Excelsior va continua să menţină neatinse miturile copilăriei şi să dea dovadă de “excelenţă în artă” aşa cum o afirma Ion Lucian prin scrisoarea adresată celor prezenţi.
Piesele noi anunţă un album cu adevărat special (nu vă putem divulga prea multe, dar vă asigurăm că pe 31 mai e obligatoriu să fiți prezenți la lansare). După Cântic di sârmîniţă, cântecul în aromână care mereu mă duce cu gândul la copilărie, am mai coborât mai în sudul Europei până în Grecia, cu o piesă de dragoste în limba elenă. O altă surpriză a fost şi varianta personală a piesei Focul vânăt e gonit de vânt, pe versurile poetului Serghei Esenin şi atât de cunoscută în versiunea lui Ducu Bertzi.
Deşi spunea glumind că e “genial”, un artist care timp de mai bine de o oră şi jumătate te poartă prin emoţii atât de variate, de la momente în care am râs cu lacrimi la treceri bruşte în emoţii mai profunde “cauzate” de piese precum Ploaie în luna lui marte sau Umbra. E greu să explici în cuvinte ce înseamnă un concert Nicu Alifantis pentru că nu ştii dacă pleci cu bateriile încărcate sau cu sufletul prea încărcat. A fost așa cum și-a dorit, el și (o parte) din chitările sale, cu piese noi sau piese mai vechi și necântate.
Cântând o piesă dedicată Paștelui, Nicu Alifantis a încheiat cu promisiunea de a încercă să nu-şi dezamăgească niciodată publicul. Noi ne permitem să încheiem asigurându-l, pe baza reacţiilor celor din sală, că acest lucru nu se poate întâmpla prea uşor.
.
1 thought on “Nicu Alifantis la Teatrul Excelsior”
Piese ce merită ascultate (80): Nicu Alifantis si Leonard Cohen
(22 April 2014 - 17:21)[…] Așa cum v-am obișnuit, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, ForeverFolk vă oferă o ediție specială a rubricii Piese ce merită ascultate. Prima piesă îi aparține domnului Nicu Alifantis, intitulată Clopote de Paști, compusă special pentru Paște și cântată pentru prima oară cu ocazia seriei de concerte de la Teatrul Excelsior. […]