Folkul e pe mâini bune

Folkul moare, folkul e pe catafalc, nu vine nimic din urmă, vai, pe vremea mea…când era Flacăra, se umpleau stadioane! Știu, există 1000 de probleme ale folkului, e concurență mare cu alte genuri, e greu să intri pe radio și TV, lumea nu are bani, nu se găsesc sponsori etc. Când terminăm cu lamentările și punem mâna și muncim să facem lucrurile altfel, vom vedea că se poate. Nu e ușor, am constatat asta cu Sorin în cele patru zile de tabără de creație Viitor de 7 stele organizată la Gura Humorului. E multă alergătură, trebuie bani, trebuie timp, trebuie grijă, pentru că aveam o responsabilitate (nici nu vă imaginați cum am stat cu inima cât un purice până au ajuns toți cei 7 copii acasă), unii părinți ne cunoșteau, alții au mers…pe încredere, iar pentru acest lucru le mulțumesc din inimă. Mai ales dupa seara de vineri!

Când ne-am gândit prima dată la acest proiect, în mod cert nici eu, nici Sorin nu știam în ce ne băgăm și era evident că vom face și greșeli. Dar cu siguranță știam că trebuie să începem de undeva și că dacă vrem ca folkul să aibă viitor, noi, cei din prezent, trebuie să facem ceva pentru ei. Să îi ajutăm să crească altfel: mai buni colegi, mai buni artiști, mai conștienți de ce se întâmplă azi în jurul lor, muzical sau nu. Și dacă am făcut puține greșeli, acest lucru s-a întâmplat și pentru că am avut alături în acest proiect niște oameni care au vrut doar să ajute. Nu să câștige, nu să profite, ci să ajute și să schimbe ceva, în bine. Gabi Grădinaru, Cristi Grădinaru, vă mulțumesc pentru că ați crezut în nebunia noastră, că ați avut încredere în proiect și v-ați alăturat cu tot ce a fost nevoie pentru ca artiștii, mai mari sau mai mici, să se simtă speciali, respectați. Să se simtă ARTIȘTI!

Copiii au fost…așa cum mi-am dorit să fie. Copii, puși pe joacă, cu chef de cântat (au cântat în fiecare noapte până la 3-4 dimineața), serioși, cu respect față de ce li s-a oferit (au avut liber la barul pensiunii – nu la alcool, dar la sucuri, chipsuri și ce mai aveau acolo – cheltuielile suplimentare au fost mai mult decât decente!). Gravitau în jurul meu și/sau al lui Sorin ca bobocii după rață, s-au ajutat unul pe altul și la Suceava, și la Iași. Cu gura până la urechi tot timpul, uneori somnoroși, alteori hiperactivi, i-am dus în Ariniș, să vadă o pădure arzând a toamnă în inima Bucovinei. Au intrat în studio, unii poate pentru prima oară, au povestit cu Liviu Ciulei în workshopul de instrument (pot să vă spun că puștii aceștia sunt buni instrumentiști, unii mult mai buni ca mine!). Dan Ilcuș i-a “scos la lecția de poezie” împreună cu Sorin și au fost încântați, constructivi și creativi. Au cântat în club și în aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, pentru a vedea două din locurile unde vor cânta în carieră. Le-am povestit despre ce înseamnă un album, ce presupune, câte ceva despre drepturi de autor, despre managementul unei cariere, despre PR, despre importanța social media. Sunt convins că multe informații deocamdată îi depășesc, că unele lucruri trebuie să le învețe singuri, dar cred că este foarte important să ia contact cu ele și să știe unde să caute atunci când se vor lovi de o problemă.

Mi-a luat ceva timp să sedimentez aceste gânduri, pentru că au fost câteva zile intense la Gura Humorului, Suceava și Iași. Dar acum pot spune că folkul are un Viitor de 7 stele, folkul e pe mâini bune! Mâinile Cezarei, Mateianei, ale lui Șerban, Paul, Sebi, Vlad sau Ionuț.