Festivalul Ziua de Maine 2012 – ziua a II-a

Cea de-a doua zi a Festivalului Ziua de Maine ne-a întâmpinat cu frig și ceață. Ceea ce a făcut Cafeaua cu Folk de la Art Cafe cu atât mai potrivită. Prilej de întâlnire informală între concurenți, organizatori, o parte a juriului, diminețile petrecute la Art Cafe își au rolul lor aparte în povestea festivalului din orașul cu cetate. Ziua a doua a festivalului a avut două centre de interes: pe de o parte concursul, pe de altă parte, recitalurile.

Anul acesta concursul s-a desfășurat la Casa de Cultură a Studenților, și spre deosebire de anul trecut nu a mai fost împărțit în două zile, ci concentrat în după amiaza de sâmbătă. 11 concurenți, aleși în prealabil de juriu, au prezentat câte două piese. I-am ascultat, în ordinea intrării în concurs pe: Ioan Mateiciuc, Punct și Virgulă (grup format din Roxana Zăpârțan și Ionuț Mangu), Mihaela Simai, Laura Todică, Claudia Ciobanu și Dan Cristi Ioniță, Eu, Tu și Ovidiu, Adela Țițescu, Cosmin Vaman, Petre Ancuța, Icarus, Raluca Marinescu.

M-am bucurat să văd că există și prezențe noi în concursurile de folk, că unii dintre concurenții pe care îi știam de mai de mult au crescut, că din punct de vedere valoric ștacheta a fost ridicată destul de sus în acest concurs. Pe de o parte am ascultat piese noi ale unor concurenții pe care am mai avut ocazia să îi vedem în recitaluri până acum, pe de altă parte am descoperit noi voci și stiluri. Un minus de menționat a fost faptul că unii dintre concurenți au prezentat piese deja cunoscute de prin alte festivaluri, ceea ce – din punctul meu de vedere – poate fi un minus în drumul spre marele premiu. Seara de concurs a fost încheiată de recitalurile trupei Țapinarii și Ovidiu Mihăilescu, alături de Trupa Joi (Ciprian Diaconu – percuție și Radu Văleanu – bass).

Am plecat dinspre Casa de cultură a studenților la pas spre Casa Sindicatelor, acolo unde ne așteptau recitalurile serii. Așa cum era de așteptat sala era plină, și oamenii doritori de muzică bună așteptau cuminți o seară plină de frumos. Prezent în permanență în toate evenimentele legate de festival, Vali Șerban (alături de grupul Ziua de Mâine), a fost cel care a deschis seara. Plin de emoție, Vali a trecut din postura celui care face parte din povestea celor opt ani ai festivalului în calitate de director artistic, în postura celui care artistului ce își dedică recitalul concetățenilor săi. ”Ultimul lup”dinAlba a fost la el acasă și pentru că merita să primească ”inima folk” a festivalului, vinovat de decernarea ei s-a făcut colegul nostru, Marius Matache.

Prezentă pentru prima dată pe scena festivalului, Alina Manole a pășit plină de emoție în recital. Alături de Adrian Cristescu (clape) și Tudor Olaru (bass) poveștile despre dragoste în trei au prins contur în liniștea plină care se așezase în sală. Am văzut oameni zâmbind, am văzut oameni lăcrimând, am văzut oameni prinși în jocul piticilor sau ai lunii pătrate. O dată trecut primul val de emoții – cele ale întâlnirii unui public nou și necunoscut, Alina a fost lovită de un al doilea – emoțiile pline de pozitivitate date de un public cald, care se bucură și trăiește fiecare moment muzical. Așa cum ne-a obișnuit, recitalul a avut o poveste – de la cea mai tristă și plină de metafore, a unor piese precum Dragoste în trei, Ți-am desenat sau Iubit de mi-ai fi fost, la perspectiva altfel și plină de viață și joacă a pieselor Căsătorie în stil italian, Duel cu un greiere, Am un pitic sau Luna pătrată.