“No rain, just love!” la JAZZ™

Acesta ar putea să devină, fără doar și poate, motto-ul primei ediții de JAZZ™. Pentru că, până acum, fiecare seară de festival a stat sub amenințarea ploii. Iar ”vinovat” pentru acest motto se face fermecătorul Kurt Elling, care a demonstrat că merită, fără doar și poate, titulatura de ”cel mai bun vocalist de jazz din lume” după încântătorul recital de sâmbătă seară.

Ca și în prima zi de festival, jazz-ul românesc și-a etalat talentele, la debutul serii. Iar Mario&The Teachers, în noua formulă prezentată, de cvintet (Mario Florescu – percuție, Radu Rotaru – clape, Alin Stoianovici – acordeon, Alex Florescu – percuție și Andrei Voinea – vibrafon) m-au făcut să aplaud în picioare, la final, minunatul lor recital. Unul jovial, jucăuș și sincer. Cu bucurie, ne-au povestit despre experiența JAZZ™: ”Ne-am simțit foarte bine pe scenă. A fost nemaipomenit, iar publicul a fost foarte receptiv.” Iar despre primul lor album, au adus vorba numaidecât: ”În toamnă, vom promova intens primul nostru album prin cluburile din țară. Am colaborat cu nenumărați artiști la el – Cosmin Hardei (chitară), Sergiu Bacoș (trombon), Corina Ardelean (flaut) – am muncit mult la el și credem că sună foarte bine. Suntem de părere că dacă lansezi un album care se adresează doar criticilor muzicali, vei neglija publicul. Astfel că materialul este unul colorat și divers prin instrumentele folosite. Cu siguranță va fi un album pe placul publicului.” Să vă mai spun că mai tinerii Alex Florescu și Andrei Voinea se află, încă, pe băncile facultății?

E foarte greu să „dregi” jazz-ul autohton cu fuziuni eletronico-acustice. Poate și pentru că Manu Delago Handmade, cei provocați să „încălzească” scena pentru inegalabilul Kurt Elling, este departe de a fi un reper în muzica de jazz. De salutat, însă, inițiativa organizatorilor de a aduce o pată de culoare festivalului și de-ai chema pe acești artiști polivalenți și creativi. Pe lângă foarte simpaticul Manu Delago, am remarcat-o pe atât de talentata vocalistă a trupei, vioara I a întregului recital. O prezență pe cât de discretă, pe atât de convingătoare și foarte apreciată de publicul timișorean.

Cât despre Kurt Elling, pe lângă nenumăratele calități pe care le poți „atașa” unui astfel de artist – tehnică vocală impecabilă, eleganță, farmec, deschidere, performanță artistică, profesionalism, jazz, jazz, jazz, jazz – pot spune că a reușit să ne facă să trăim „visul american”. Iar asta încă de la primele minute din recital, încă de la primi pași făcuți pe scenă, încă de la primul zâmbet dăruit publicului.

Revenim, curând, cu impresii despre ultima zi a acestui festival care promite ediții fructuoase și artiști valoroși.

Din Timișoara, pentru ForeverFolk

Daniela Ștefan