O recenzie de Clara Mărgineanu
Ştiam despre Festivalul de folk Chira Chiralina doar că are cele mai mari premii din ţară. Trofeul este în valoare de 5000 de lei. Şi că se desfăşoară într-un oraş de legendă, Brăila. Anul acesta, la ediţia a IX a, am fost şi am văzut. Întâi am respirat oraşul despre care Fănuş Neagu scrie că ,,stă cu o parte a inimii zidită în apele Dunării. De demult, şi zilele o dovedesc necontenit, peste firea brăileană cade-naltă poezie.” Poezia plutea cumva în atmosfera generală a muzicii care se înşurubează în versuri.
Festivalul în sine, a fost o desfăşurare de forţe impresionantă, 12 concurenţi, individual şi trupe laolaltă, emoţii şi mize mari. Pe câţiva dintre concurenţi îi ştiam de la alte competiţii ale genului, din ţară. Au crescut frumos, în iubirea lor pentru muzica folk. Au cântat cu bucurie şi încredere în şansa lor rară, aceea de a emoţiona publicul, în vremuri din ce în ce mai soase din minţi. S-au revăzut, sau (re)împrietenit, au comunicat, iată una dintre marile oportunităţi ale întâmplărilor de acest fel.
Suflete tari şi spectatori pe măsură
Am cunoscut-o pe doamna Maria Puşcaciu, a cărei voce blândă mă cucerise de la telefon. Este directoarea Centrului de Creaţie din Brăila care sub auspiciile Consiliului Judeţean concepe, gestionează şi realizează manifestările culturale ale urbei. Este desigur nevoie de bani dar şi de multă implicare sufletească şi emoţională pentru a duce la bun sfârşit, an de an, acest demers cultural, o urgenţă a timpurilor pe care le trăim. Am simţit că la Brăila, se poate. Probabil că şi spirite mari ale locului, veghează de undeva, de deasupra.
Foarte rar mi-a fost dat să văd, un public atât de numeros, iubitor de folk, cum am văzut acum, în sala Casei Tineretului. Public devotat, care a stat la rand, a cumpărat bilete, a fost atent, implicat şi generos în aplauze. Încă o dată am înţeles că folkul are susţinători în rândul spectatorilor, doar mediatizarea pe care o merită îi lipseşte. În juriul prezidat de inegalabilul om de radio, Titus Andrei, au fost jurnalistul Alex Revenco, profesorul de muzică Dorin Sipoş şi colegul meu de la TVR, Ştefan Stănescu. De data aceasta, Ştefan, un prieten vechi al Brăilei, a fost fără echipă TVR, din motive independente de dorinţa sa.
De la festival, rămân desigur, intacte, stările de spirit, trăirile, amintirile, fotografiile şi aşteptarea ediţiilor viitoare. Şi bucurii poate prea intense ca să poate fi date la televizor.
Jurii, sertare de diplome şi concurenţi în vârstă de 14 ani
Mi-au fost transmise emoţiile concurenţilor, iar în culise, când a fost momentul să înmânez un premiu, aproape tremuram. Şi pentru că nu ştiam, deşi am fost alături de distinşii domni amintiţi, membru al juriului, cine urma să fie premiat. Noi am notat cum am considerat, calculatorul, însă, nu are emoţii sau nuanţe. Prin urmare, spun fiecărui concurent, de oriunde, dintre cei nepremiaţi, să nu dezarmeze şi să nu creadă că vreun juriu din lume le poate influenţa destinul artistic. Ştiu oameni care au sertare de diplome, de care, din păcate, nu s-a mai auzit. Talentul şi încrederea, îngerul păzitor şi viaţa luată în piept cu demnitate le vor demonstra că ceea ce trebuie să se întâmple, li se va întâmpla. Amintesc cu bcurie că au fost între participanţi, doi tineri în vârstă de 14 ani. Cosmin Mariciuc şi Sebastian Ionel, din Botoşani. Abia desprinşi din copilărie, au ales să cânte folk. Am auzit la Brăila, doar vorbe bune despre ei. Le spun că timpul este de partea lor, să meargă mai departe.
Aşez şi în această pagină, sugestia ca între premiile festivalurilor de folk, să existe şi unul pentru cele mai inspirate versuri. Doar preşedinţii de jurii şi organizatorii, oameni care ştiu foarte bine că folkul înseamnă poezie, pot face posibil acest lucru.
Chira Chiralina – o poveste frumoasă
În rest, Festivalul Chira Chiralina este o poveste frumoasă şi memorabilă, în prelungirea plină de sens, a celei scrisă de Panait Istrati, omagiat, iată, şi cu acest prilej. Este o întâmplare cu oameni buni, cu muzică bună, cu aplauze prelungite, cu speranţe. Anul acesta, în recitaluri splendide, au fost invitaţi, cantautorii Daniel Iancu şi Pavel Stratan. Doamna Maria Puşcaciu spunea că la Brăila, (şi) folkul îşi va vedea mai departe de treabă. Ceea ce le dorim din toată inima! De altfel, cum spuneam, publicul merită din plin. Îmi rămâne doar să mă proiectez cu gândul între spectatori şi să aplaud, din acest colţ de pagină.
Premiile ediţiei a IX-a a Festivalului Chira Chiralina
- Premiul pentru virtuozitate instrumentală- Tudor Jelescu, Trupa ,,Zenith” din Brăila;
- Premiul pentru cea mai bună creaţie – Cristian Mihai din Tulcea;
- Premiul pentru popularitate – Trupa ,,Icarus” din Săveni, Botoşani;
- Premiul III – Cristian Mihai din Tulcea;
- Premiul II – Trupa ,,Descântec” din Iaşi;
- Premiul I – Cristina Zaharia din Bucureşti;
- Trofeul Festivalului – Trupa ,,Icarus”, Andrei Cicioc şi Bogdan Pinghireac.
