Era o seară frumoasă de început de toamnă (calendaristic, 14 septembrie, că la noi, la București, era o vară indiană) și curtea Muzeului Național al Literaturii Române era plină de prieteni. Nu ai mei, ai invitatului de onoare, Nicu Alifantis, care lansa volumul – album foto Memorabilia – A treisprezecea noapte. O concluzie vizuală a unei colecții impresionante de afișe și fotografii, alături de impresionanta sa colecție de instrumente muzicale și costume și obiecte de teatru, avându-l drept curator pe Relu Bițulescu, toboșarul ZAN și un artist plastic de mare sensibilitate la rândul său. Și am fost mândru că noi am fost de față la începuturile ei, la Festivalul Național de Folk “Ziua de Mâine” de la Alba Iulia, în 2014.
Au vorbit invitații – Marina Constantinescu (jurnalist de cultură cu peste 30 de ani de experiență și director artistic al Festivalului Național de Teatru) și Ioan Cristescu (directorul MNLR). Și ambii au vorbit despre Nicu Alifantis ca un om de teatru, ceea ce, în prima fază, m-a scos din sărite. Cumva eram gelos, Alifantis e al nostru, mă, al folkului, al baladiștilor cu chitară, al cântăreților ambulanți din festivaluri, din cetăți, din teatre sau de pe stradă.
Apoi, realizezi că Nicu Alifantis e o memorie vie a teatrului românesc. Așa cum spune și Relu Bițulescu în volum, colecția sa de afișe este mai mare decât a multor teatre din România și nu sunt mulți artiști care să fi lucrat la atât de multe piese de teatru (la ora la care scriu aceste rânduri cred că sunt aproximativ 130). O infimă parte din ele le-a inclus în Memorabilia, acel unic set de 10 discuri (8 CD și 2 DVD) cu muzică de teatru marca Nicu Alifantis. Unele nici nu mai există, pentru că vremea și vremurile au vrut astfel. Lista teatrelor în care a lucrat este uluitoare, acoperind întreaga țară, de la Constanța la Cluj, de la Piatra Neamț la Oradea și de la Brăila în Satu Mare. Încăpățânarea cu care a colecționat amintiri din lumea teatrului în cei 50 de ani se dovedește a fi acum o bucată de istorie inegalabilă. Astfel că ideea unui muzeul al teatrului românesc (care nu există) se poate baza cu încredere pe colecția sa.
Acolo unde imaginația nu mai poate face față lumii reale, apare teatrul.
Nicu Alifantis
Recunosc, am scris acest articol mult după lansare, la început de februarie 2023. De ce? Acum am simțit nevoia să scriu. Mă temeam că nu mai țin minte prea multe de la acel moment. Mă temeam să nu scriu banalitățile de reportaj clasic (cine, când, unde și vai, ce frumos a fost!). Dar când răsfoiești volumul, el te poartă din nou la locul faptei, dar și prin cei 15 ani de când urmăresc opera lui Nicu Alifantis. Și la multe am fost de față, uneori implicat. Iar emoția mea a fost maximă descoperind că ultima frază din biografia artistului face referire la ForeverFolk.
Dacă ești un artist tânăr, caută în volum principiile pe care s-a ghidat în carieră, una de cinci decenii, presărată cu superlative. Sigur vei găsi idei care să te ajute să devii un artist mai bun și avem nevoie disperată de tineri artiști încăpățânați să reușească, chiar cântând folk. Volumul A treisprezecea noapte este disponibil pentru achiziționare pe Alifantis.RO și poate fi un cadou simpatic, dată fiind realizarea de calitate a materialului.
Dacă nu ați redirecționat cei 3,5% din impozitul pe care l-ați plătit statului anul trecut, o puteți face către Asociația InformART și susține astfel activitatea ForeverFolk. Durează 2 minute accesând linkul de pe butonul de mai jos.
