La Partid nu e vreun loc unde se face politică, deși dacă s-ar face, sigur ar fi mult mai de calitate decât ce se întâmplă în parlamentul trist al României. Cârciuma (termenul îi aparține principalului vinovat, pe numele său…Emil Constantinescu) din Lehliu-Gară este locul în care oamenii schimbă gusturile altor oameni. În materie de mâncare și în materie de cultură.
La Partid vă puteți întâlni cu oameni din toate colțurile țării, în drum spre mare sau pe drumul de întoarcere spre casă, cu bucureșteni cu dor de o masă bună sau veniți la un concert Timpuri Noi, White Mahala, Marius Matache (foto dreapta, alături de Folk Band Imperfect) ori Fără Zahăr. Sau poate la o seară de stand-up. În cei 7 ani de când merg acolo, am văzut multe lucruri, dar ce mă impresionează de fiecare dată este permanenta evoluție a locului și a oamenilor care îl fac să meargă.
Dacă acum 7 ani mi-ați fi spus că aici va avea loc un eveniment complex, ce include un concert de folk îmbinat cu o degustare de vinuri, coordonată de un sommelier adevărat, aș fi spus că exagerați. Că publicul de acolo nu este receptiv la așa ceva și probabil la momentul 2011 nu ar fi fost. Emil Constantinescu a reușit, treptat, prin constanță și încăpățânare pozitivă, să crească brandul La Partid și să educe publicul din Lehliu, dar și să fidelizeze un public extern foarte numeros. Și astfel i-a forțat și pe cei din jur să progreseze (comparam imaginea concurenței sale de acum cu cea de acum7 ani și, credeți-mă, diferența e uriașă).
Știu, ar trebui să vorbim de concertul de folk susținut acolo, n-am uitat. Dar ce ai putea spune despre un concert la care publicul cere piese, cântă cu artistul, aprinde lanternele telefoanelor ca pe stadion și vibrează la piese mai sensibile sau la coveruri energice. Când papionul este la locul lui, pentru că o cere eticheta, că roze-ul de Sâmburești se asortează perfect cu versurile lui Sorin Poclitaru. Îmi spunea chiar gazda că este un cu totul alt public decât cel prezent cu două săptămâni înainte la Țapinarii și Timpuri Noi.
Într-un noian de merge și-așa și de dam publicului ce vrea, șansa sunt oamenii încăpățânați, care își urmează drumul și visele. Poate plating-ul nu va fi de Ritz, dar inima gazdelor va fi mereu deschisă pentru prieteni.
