Katie Melua (nascuta Ketevan Melua), s-a nascut in Georgia, pe 16 septembrie 1984. Copilaria si adolescenta i-au fost marcate de dese mutari, trecand din Georgia in Irlanda (in 1993), si ulterior in Anglia. De altfel, mutarea in Anglia a adus studiile la BRIT School for the Performing Arts si intalnirea cu producatorul Mike Batt, la momentul respectiv in cautarea unei voci care sa poata acoperi registre de jazz si blues.
Succesul pe termen lung i-a fost asigurat tinerei voci inca de la lansarea primului album, Call of the Search (2004), prin interemediul piesei The Closest Thing to Crazy. Chiar daca initial lansarea in radio s-a dovedit dificila, decizia lui Paul Walters (producator BBC Radio 2) de a o difuza in cadrul unuia dintre matinalele cele mai ascultate (emisiuna lui Terry Wogan) a adus piesa pe locul 10 in topurile din decembrie 2003 si a facut ca lasarea albumului sa aduca rezultate spectaculoase (numarul 1 in topul vanzarilor in UK, numarul 4 in Irlanda, numarul 30 la nivel european si patru discuri de platina).
Albumul contine doua piese scrise de Katie Melua: Belfast (Penguins and Cats), piesa care surpinde experienta cantaretei in capitala tumultoasa a Irlandei, si Faraway Voice, un cantec dedicat Evei Cassady (una dintre vocile care au influentat-o pe Melua). Pe langa acestea, sunt cuprinse sase piese sub semnatura lui Mike Batt si o serie de coveruri precum Learnin’ the Blues (original Delores J. Silver), Crawling up a Hill (John Mayall) sau Liliac Wine (James Shelton).
In septembrie 2005, Katie Melua lanseaza cel de-al doilea album, Piece by Piece. Singleul de lansare a fost piesa Nine Million Bicycles, a carui prima auditie a fost difuzata in emisiunea lui Terry Wogan. Albumul contine patru piese sub semnatura lui Melua, patru sub cea a lui Batt, si trei piese descrise ca “noi versiuni ale unor catece mari”, album ce ajunge pe primul loc in topul listelor de vanzari din UK, la nici o luna de la lansare. In 2006, pentru promovarea albumului, Katie Melua sustine si primul mare turneu.
Tot in 2006, Katie Melua stabileste, impreuna cu formatia sa, un record mondial, pentru concertul sustiut la 303 metri adancime (in apa), in Marea Nordului, in zona unei platforme a Norwegian Statoil. Melua si formatia au intreprins o serie de teste medicale si cursuri de supravietuire, in Norvegia, inainte de a zbura spre locul respectiv, iar concertul a fost celebrat prin lansarea DVD-ului Concert Under the Sea, in iunie 2007.
Chiar daca colaborarea dintre Melua si Batt s-a dovedit a fi o formula de succes, cei doi decid incetarea acesteia in 2007, o data cu lansarea albumului Pictures. Albumul include pe langa piesele celor doi, colaborari cu Molly McQueen (pentru piesa Perfect Circles), Andrea McEwan (What I Miss About You si Dirty Dice), dar si un nou cover, de data acesta al piesei In My Secret Life (Leonard Cohen si Sharon Robinson)
In iarna aceluiasi an, Melua a lansat un cover al piesei What a Wonderful World, in care canta alaturi de Eva Cassady (intr-o inregistrare a acesteia). Piesa a intrat in topul UK pe locul 1 in decembrie 2007 si s-a mentinut multa vreme in locurile fruntase, iar toate profiturile cumulate au fost donate Crucii Rosii.
Ca unul dintre cei mai de succes artisti ai Marii Britanii din ultimul deceniu, lansarea albumului The House in 2010 marcheaza o noua etapa in evolutia muzicala a artistei. Inregistrat la Air Studios in Londra, noul album este produs de William Orbit si cuprinde atat piesele artistei, cat si colaborari cu Guy Chambers, Rick Nowels, Mike Batt si Polly Scattergood. Cu un nou tip de interpretare a pieselor, albumul poate fi descris ca o sonata epica, aventuros si dramatic si care cu siguranta va atrage vechii fani ai artistei, dar la fel de sigur va aduce si unii noi.
“Pe langa insipiratia din valorile muzicii din trecut, am vrut sa imbratisez viitorul, in primul rand, prin acceptarea valorilor care sunt pretuite mai mult in muzica de azi si prin proiectarea lor in viitor. Am descoprit ca daca mergi destul de departe in ambele directii, ajungi in acelasi punct. Acest gand a fost atat de liberator, incat mi-a oferit posibilitatea de a fi mai fara teama in ce priveste exprimarea emotiilor, in provocarea structurilor conventioale ale cantecului si, in cele din urma, permitand simplitatii sa miste sufletul, asa cum se intampla adesea.”, explica Katie.
Bibliografie
