Concert Emeric Imre&Gabriel Ghita in club Mojo

Nu stiu sigur daca toamna se numara bobocii, insa in acesta luna cu siguranta se numara concertele folk, prin toate cluburile capitalei si nu numai. Pentru mine, sezonul de concerte a inceput cu prezenta (frumoasa si asteptata inca de prin vara) a „nebunului de alb” al Clujului, Emeric Imre, impreuna cu Gabriel Ghita (responsabil de clape si membru al Emeric Set) in clubul Mojo, pe 12 octombrie 2010.

Am ajuns in club exact la inceperea concertului (din fericire pentru mine, acesta incepand cu cateva minute bune dupa ora 20:30, cand fusese anuntat) si am fost intampinata de un public numeros, ce astepta cuminte recitalul. S-a inceput cu o piesa buna de toamna, Of Doamne, Ceata e tarzie, am trecut apoi prin Ramuri de lumina, ascultand fie Oratie de nunta, fie Povestea cavalerului cu brici. “Imi” si-a prezentat piesele simplu, in cuvinte putine si deseori starnind zambete (“acum urmeaza o piesa pentru iubitele noastre: sa invete ca e mai bine sa primeasca ce le oferim noi, nu ce-si doresc ele”), alterand starile de melancolie sau lirism cu cele de parodie (Scrisoare suparata) si ritm alert. O prima parte a concertului s-a incheiat cu cea mai cunoscuta piesa a artistului, Nebun de alb, moment in care si publicul a devenit mai cooperant si a parut mai dornic de cantat alaturi de cel de pe scena.

Pauza a fost umpluta de Jul Baldovin. Anuntand lansarea unui viitor album in curand (aproximativ o luna), aceasta a prezentat cateva piese de pe acesta. Din pacate, neputand veni cu toata “orchestra”, Jul a cantat cu negativ, lucru care a umplut, intr-adevar, piesele, dar mi-a creat senzatia ca totusi ceva lipseste din prezenta scenica. Piesele cu tonuri romantice, cantata intr-un stil care mi-a adus aminte pe alocuri de Marius Batu sau Mircea Vintila, au fost Marginea Pamantului, Acasa, Despre ea, Mi-e dor si Frumoasa.

Revenind pe scena reprezentatii Clujului, am ascultat si o piesa mai recenta (Mii si mii si mii), dar si piese de suflet deja consacrate precum Buna, varianta rea, Condamnare la toamna sau Rana si cutit. Un moment cu totul special a fost cel al piesei Noapte de unul singur, in care Gabriel Ghita a secondat chitara lui Emeric chiar cu tonuri de Chopin, precum in cantec, asa…de departe. A fost momentul in care s-a facut liniste de tot, iar emotia piesei s-a transferat in fiecare dintre cei prezenti. Am declansat repede apoi un Razboi in diverse Ipostaze, iar concertul s-a terminat in ritmurile vesele ale Baladei lui Ilie de la Scularie.

Si pentru ca publicul a cerut insistent intoarcerea pe scena, artistii nu s-au lasat prea mult asteptati. Si contrar obiceiului ca bisul sa fie alegrea artistului, Imi a facut un mic sondaj in  public pentru a decide. Prin urmare, seara a fost incheiata de Pereche in potop, Juramant si Condamnare.

Nu stiu daca e de vina faptul ca in ultima jumatate de an prezenta mea la concerte a fost redusa, faptul ca piesele marca Emeric Imre au facut mereu parte dintr-o parte speciala in topurile mele sufletesti si muzicale, sau faptul ca am asistat la un concert plin de viata si emotie intr-o formula inedita (asistand anterior fie numai la concerte cu Emeric Imre, fie la cele ale Set-ului), cert este ca am plecat din Mojo fredonand si plina de energie, si convinsa ca am asistat la un concert frumos. Si ca sa inchei intr-un ton la fel de optimist, spre finalul concertului am aflat ca, undeva in noiembrie, se pregateste un nou concert in Bucuresti, de data aceasta cu formula completa a Emeric Set.