E prima oară când ajung la festivalul Chira Chiralina și e cu atât mai important cu cât fac parte din juril festivalului brăilean, ajuns în 2012 la cea de a 7-a ediție. Astfel că e prima impresie despre acest festival din interior.
Spre deosebire de alte festivaluri de profil, unde partea de concurs trece, oarecum, pe planul doi, fiind eclsată de recitalurile artiștilor consacrați, la Brăila concurenții sunt în centrul atenției, poate mai mult decât artiștii în recital. Marele Premiu este cel mai atractiv din toate festivalurile din țară (5.000 de lei), dar și celelalte nu sunt deloc de neglijat, iar pentru ediția viitoare deja se discută despre mărirea lor. Apoi, numărul mare de concurenți din concurs, nu mai puțin de 23 acceptați în concurs. In plus, premiile mari detemină formarea unor proiecte care includ nume consacrate (de exemplu grupul clujean .ROM, în care apar Răzvan Krivach sau Ioan Onișor) sau artiștii cu nume cum este Valy Boghean din Republica Moldova sau chiar băieții de la Focul Viu, prezenți în recital la recent încheiatul Napoca Folk.
În zilele de concurs, există ore speciale destinate concurenților pentru repetiții și probe de sunet. Nu în ultimul rând, publicul. Vă pot spune că, în prima seară de festival, sala a fost mai plină în partea de concurs decât în secțiunea de recitaluri.
Legat de recitalul lui Ali Riza Erdogan, recunosc ca am avut emotii înainte de festival. Ce văzusem pe youtube nu îmi părea adecvat pentru un festival de folk, suna a muzică ușoară turcească dacă vreți o imagine sugestivă. Realitatea a fost cu totul alta în sala Casei Tineretului din Brăila. Foarte stăpân pe instrument – saz – artistul a susținut un recital foarte interesant, acompaniat de profesorul Bunea, directorul Școlii Populare de Artă din Brăila. Astfel că, senzația mea după recital a fost aceea a unui experiment reușit.
Lista completă a laureaților festivalului Chira Chiralina – ediția 2012 – o găsiți aici.
Foto: Teodor Bitica
