SimphoNicu la Festivalul Ziua de Maine

Recenzia show-ului SimphoNicu al lui Nicu Alifantis din cadrul festivalului Ziua de Maine am preferat sa nu insemne doar un paragraf in cronica  primei zile a festivalului, asa cum am mentionat si aici. Asa ca am dedicat un articol separat unui spectacol diferit de tot ce au insemnat recitalurile festivalului.

In 2006 aparea albumul SimphoNicu, un concept diferit, o noua dorinta de a oferi publicului ceva aparte, de a se reinventa. Aceasta dorinta a continuat sa-si faca simtita prezenta in fiecare proiect aparut pana in prezent. Nicu Alifantis reuseste sa ne surprinda in fiecare concert de anvergura venind cu altceva, mai mult, mai complex, incat ajungem sa ne intrebam ce-ar putea sa mai urmeze, cum va mai imbraca piesele deja cunoscute si cum vor suna cele noi.

Am fost uimita de faptul ca pregatirile cu grupul D’ACORD au fost realizate numai cu cateva zile inaintea festivalului si totusi sunau ca si cum repeta impreuna din totdeauna, in special datorita lui Virgil Popescu si harului sau de dirijor. La editia precedenta a festivalului Ziua de Maine, Nicu Alifantis a venit intr-o formula aparte, alaturi de Semineu Band, pe care am mai avut ocazia sa-i vad doar la lansarea albumului Cantece de semineu. Atunci a fascinat publicul, iar bloggerii invitati l-au ascultat, ca si noi, cu sufletul la gura. Anul acesta a dorit sa prezinte publicului din Alba Iulia o alta latura a sa prin concertul SimphoNicu, un nou tur de forta cu o scena plina de stative de microfoane si instrumente. Asadar, scena avea sa ii gazduiasca alaturi de Nicu Alifantis pe Razvan Mirica si Virgil Popescu (care ii sunt alaturi mereu in formula ZAN), Grupul vocal Jazzappella si, nu in ultimul rand, Grupul cameral D’ACORD din Sibiu.

Nu as vrea sa povestesc in amanunt concertul, tocmai ca sa nu stric surpriza celor ce nu au ajuns sa-l vada si poate candva vor avea ocazia. Insa spectacolul a fost fascinant de la inceputul lui, cu cele trei chitare ale lui Razvan Mirica, Virgil Popescu si Nicu Alifantis, care se armonizau atat de firesc pentru fiecare piesa, la introducerea pe scena rand pe rand a instrumentistilor din grupul D’ACORD, pana la vocile diversificate ale celor de la Jazzappella.

Grupul Jazzappella a avut si momentul lor de glorie cand au fost invitati sa cante in stilul lor, insa adaptarea lor a piesei Meet the Flintstones din celebrele desene animate a facut deliciul publicului.

A fost o altfel de senzatie fata de concertul Cantecelor de semineu, cand multitudinea de instrumente si voci ma faceau mult mai alerta in a-i urmari individual pe toti cei de pe scena. Nu pot spune care din cele doua concepte de concert m-a impresionat mai mult, caci sunt extrem de diferite.

Publicul a fost la fel ca anul trecut. A sorbit din priviri fiecare gest facut de cei de pe scena, a ascultat intr-o liniste deplina fiecare sunet, aplaudand la final pana cand palmele capatau nuante mai rosiatice.

Putem doar sa il felicitam pe domnul Alifantis pentru inca un show cum nu mai exista in lumea folkului romanesc si sa ne intrebam Oare ce vom mai scrie anul viitor despre recitalul lui Nicu Alifantis de la Festivalul Ziua de Maine?

Organizatori: CJ Alba si Cultur’Art

Parteneri în organizare: Casa de Cultura a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultura a Studentilor Alba Iulia, Asociatia RYMA, Muzeul National al Unirii Alba Iulia, Art Café Downtown