Padina Fest 2013

Căutând o cale sigură pentru a scăpa de canicula ce se anunța în București la finalul săptămânii trecute, am ales să fugim pentru două zile la Padina Fest, un festival montan care aduce la un loc activități specifice (cățărat, tiroliană, plimbări pe munte) cu muzica și concursuri (alergare până la vârful Omu și un maraton adresat bicicliștilor), și care s-a desfășurat, anul acesta, între 31 iulie – 4 august.

Ca să încep cu o concluzie: a fost prima ediție la care am participat și vreau să mai merg, poate chiar în calitate de voluntar. Dar pentru a ajunge aici, să vă spun pe scurt cam cum a decurs weekend care a trecut, și poate anul viitor mergem împreună.

Padina Fest se desfășoară, după cum îi spune și numele, pe platoul Padina. Dacă pleci din București, îți recomand călduros să nu o faci noaptea (cum am făcut noi), pentru că cei 30 și mai bine de kilometrii petrecuți pe un drum forestier plin de serpentine îți pot pune nervii serios la încercare. Chiar dacă, pe timp de zi, peisajul din jurul lacului Bolboci este aproape de nedescris de frumos. Noi am ales traseul București-Sinaia-Moroieni-Padina la dus și Padina-Moroieni-Târgoviște-București la întors. Ambele drumuri sunt practicabile, partea cu drumul forestier e comună, iar varianta cu Târgoviște este o modalitate bună de a evita nodurile care se formează de obicei, la final de săptămână, pe DN1.

Dacă sunteți mai comozi din fire, puteți opta pentru cazare la una din pensiunile din zonă. Pentru două nopți cortul e o variantă accesibilă, mai ales că în camping nu se plătește niciun fel de taxă. Fără a vrea să generalizez (campingul era destul de mare și nu aveam cum să văd ce se întâmplă peste tot), am văzut oameni civilizați, care nu au lăsat gunoaie în jurul lor și care știau să respecte faptul că erau înconjurați de alți oameni. Un plus pentru faptul că au existat toalete ecologice. Un minus, în schimb, că sâmbătă deja nu prea mai puteau fi folosite.

Ce am văzut din Padina Fest și mi-a plăcut? Totul a început cu dimineața petrecută în hamac, în liniște, și cu o cafea obținută în schimbul unui jeton (despre costuri vorbim mai pe la finalul articolului). Cu energiile restabilite, am plecat la plimbare până la Peștera Ialomiței. La ora 11 a avut loc un concert simfonic în fața intrării din peșteră, susținut de Filarmonica Muntenia. Să asculți Dunărea albastră sau Spărgătorul de nuci la o altitudine de 1.700 metri, înconjurat de stânci, este o experiență pe care mi-aș dori să o retrăiesc. Și mai frumos a fost modul în care oamenii care veneau spre peșteră sau ieșeau se așezau cuminți să asculte, toți zâmbind de parcă artiștii care cânta doar pentru ei. Dacă tot am ajuns până acolo, am vizitat și peștera, cu o adâncime de 400 de metri și pe unde ne-am strecurat printre coltloane și galerii. Ca un sfat personal, peștera este într-adevăr impresionantă și dacă vreți să vă bucurați de ea alegeți că o vizitați în timpul săptămâii. În weekend ești mai ocupat să le faci loc celorlalți turiști, să te stecori printre ei și nu prea te mai poți bucura de loc deplin.

La capitolul activități desfășurate: am încercat rapelul și tiroliana, mă tenta un pic să mă cațăr dar nu eram încălțată adecvat, așa că am renunțat. Am apreciat faptul că oamenii care stăteau la respectivele puncte aveau răbdare, simțul umorului și te făceau să uiți de faptul că ai ceva emoții în a încerca ceva nou. Dacă aș fi avut timp, mi-ar fi plăcut să închiriez o bicicletă și să fac un tur al lacului Bolboci, iar dacă aș fi avut propria bicicletă MTB și antrenamentul necesar sigur m-aș fi înscris la concursul-maraton. Nu cu speranța de a câștiga, ci pentru că am impresia că a fost un exercițiu de voință pentru cei înscriși.

La ceas de seară au început concertele. Cu un decalaj considerabil față de ora anunțată (dar sunt sigură că și organizatorii învață de la an la an cum să facă lucrurile să meargă mai bine), primii pe scenă au fost Rehab Nation. Mi-au sunat pe alocuri a Gogol Bordello, pe alocuri a oameni care încă își caută un stil personal între alte zeci de stiluri. Talent au, energie faină au, cred că mai au de lucrat pentru o identitate muzicală.

Urma a fost pentru mine – personal și subiectiv, bineînțeles – momentul serii. Cu aceleași piese pe care le știam, dar cântate un pic altfel, cu Mani (Gutau – voce și chitară) plin de energie, cu Jimmy (Cserkesz  – chiară) făcând minuni muzicale, cu Luis Palomino și al său saxofon ce se încadra perfect în peisaj. Nu îi mai ascultasem de câțiva ani buni live, dar pot spune că mi-au făcut surpriza plăcută a unei trupe care m-a făcut să redevin fan în o oră și puțin de cântat.

Muzica celor de la Al Jawala fie îți place, fie nu. Cale de mijloc nu există. Mie mi-a plăcut, dar în contextul unei zile pline de activități, a concertelor începute târziu și care au durat destul de mult, la miezul nopții nu am prea mai avut răbdarea să mă bucur de concertul lor. O parte din oameni s-au retras în timpul recitalului, au rămas cei care vroiau să asculte Șuie Paparude.

Iar când cei de la Șuie au apărut pe scenă toate resursele de energie rămase s-au mobilizat. Au cântat până spre 3-4 dimineața, iar energia lor părea că se duce spre public. Fără a fi un fan înfocat, au avut un show bun, și am remarcat faptul că încercă din plin să promoveze noile materiale în detrimentul pieselor unor piese mai vechi. Mi-ar fi plăcut un concert ceva mai echilibrat din acest punct de vedere.

La capitolul costuri: în zona de festival se intra doar pe bază de brățară – prețurile au variat în funcție de ziua în care ajungeai la festival, pentru sâmbătă a fost 25 de lei. Pentru tot ceea ce puteai găsi la festival (mâncare, băutură, activități) plata s-a făcut în jetoane, iar prețului unui jeton a fost 6 lei. Intrarea în peșteră este 8 lei, dacă ești adult și 4 lei dacă ești student.

Revenind la concluzia din al doilea paragraf: Padina Fest e o modalitate bună de a scăpa din București, de a te bucura de munte, dar și de muzică și oameni frumoși. Așa că, să ne vedem sănătoși anul viitor!

(Fotografiile din articol sunt preluate de pe pagina de Facebook a Padina Fest și din arhiva personală.)