7 dintr-o lovitură – un spectacol de teatru la Godot Cafe

Lia Bugnar a adus – spre final de vară – la Godot Cafe, opt oameni și o poveste cu și despre televiziune, realitate și iubiri imposibile, în spectacolul 7 dintr-o lovitură. Spațiul de la Godot este unul propice spectacolelor apropiate de viață, mai ales când o parte din personaje se plimbă printre scaune, scena e destul de mare pentru a vedea totul din orice colț al sălii te-ai afla, și după două spectacole văzute acolo într-o săptămână, pot spune că și publicul e unul frumos,care vine acolo pentru a se bucura de spectacol și de poveștile din fața lor, stând liniștiți, fără telefoane care să sune în timpul piesei și cu hohote de râs sau aplauze spontane, care creează – fără doar și poate – o legătură frumoasă între cei de pe scenă și cei din sală.

7 dintr-o lovitură – piesă scrisă și regizată de Lia Bugnar –  are o linie comună în piesele scrise de aceasta: niște oameni-actori sunt aduși pe scenă, sub pretextul unei povești oarecare, pentru ca în final fiecare să aibă propria poveste bine definită. Totul într-un context extrem de apropiat de realitatea apropiată, ceea ce face empatizarea cu personajele să fie una firească. Într-o societate dominată de puterea televiziunii, de rating-uri și de extreme cu titlu de senzațional, pe scena de la Godot sunt aduse 7 scaune și o moderatoare. Pretextul aparent: un reality-show a cărui miză este câștigarea unui rol principal într-o telenovelă. Pretexul real: căutarea unui ”ceva” senzațional, care să salveze televiziunea, pornind de la premisa că spectatorilor le place să vadă rufe spălate în public.

Ce iese de aici e simplu: un dialog continuu cu tele-spectatorul, în care fiecare din cei șapte încearcă să câștige afecțiunea și voturile acestuia. Ceea ce fascinează e individualitatea fiecăruia din cei 7 care – fără a fi dizolvată în amestecul scenic – se conturează în momente cheie, mici monologuri, sau dialoguri în doi.

Avem fata rea al cărei vis este să devină un personaj public și care nu se dă înapoi de la nimic pentru a obține ceea ce vrea (Nicoleta Lefter) și băiatul la fel de rău – dacă vreți ceva, vă fac eu rost –  a cărui forță se măsoară în pumni și cuvinte dure (Cătălin Babliuc) – cei care formează un cuplu de conjunctură și bazat pe ideea că intimitatea făcută publică vinde, și prin urmare sunt cei mai votați de telespectatori. Ca în orice poveste, există personajele din afara poveștii: cei care sunt visătorii fără sens, idealiști în cel mai frumos sens, candizi și de care râzi, dar nu în hohote, pentru că îți e frică să nu îi spargi: harpista – cea care visează doar să aibă destui bani pentru a își cumpăra o harpă și posesoare a unei pisici pe nume Madam Bovary (Lia Bugnar), scriitorul-poet – cu o lucrare despre traumele psihice ale fluturilor daltoniști, care fuge de ridicol și vrea banii doar pentru a salva casa părinților lui (Andrei Runcanu), și tânărul wanna-be-star – un Rac sensibil, timid și pasionat de modă (Anghel Damian), care este luat peste picior pe tot parcursul spectacolului, de colegi, de public, de moderatoare, încât ajunge să fie actor principal brusc, într-un gest de furie și neputință, al deznodământului de piesă. Nu în ultimul rând, tânăra cu părul vâlvoi, cu privirea pierdută în spațiu, dată afară din casa iubitei ei și cu probleme cu drogurile (Ilinca Manolache) și tânărul care spune lucrurilor pe nume, fără a face mare tevatură din asta, mereu cu un zâmbet în colțul buzelor și care devine extrem de protector cu demonii Ilincăi, în perioadele de sevraj (Marius Manole). Toate acțiunile sunt moderate și dirijate de prezentatoarea în rochie neagră, cu părul tapat, machiată excesiv (Maria Obretin), și de vocea din fundal – puternică, plină de furie – a directorului de televiziune.

Finalul poveștii nu este și au trăit cu toții fericiți până la adânci bătrâneți, și lasă loc interpretărilor de orice fel o dată cu dispariția personajelor de pe scenă. Ca și cum celebritatea câștigată brusc se pierde la fel de brusc. 7 dintr-o lovitură este o piesă în care nu te pierzi, dar pe care o savurezi pe îndelete, cu personaje bine închegate, cu momente de râs dar și destule momente în care ești pus pe gânduri, cu cel puțin un moment în care te regăsești, și destulă dragoste încât să nu devină o piesă siropoasă. A fost ultima reprezentație de vară, dar o să se mai joace, așa că vă recomandăm să o vedeți cu mare drag.