Tim Robbins si Visul unei nopti de vara in Romania

E greu sa te consideri un cinefil si sa nu fi auzit macar o data de Tim Robbins, un actor ce a reusit sa obtina un premiu Oscar, premii la Cannes sau Globurile de aur. Insa de data aceasta nu voi pune accent pe cariera lui in lumea cinematografica, ci pe ceea ce inseamna teatrul in viata lui Tim Robbins.

Venit in Romania cu ocazia Festivalului International de Teatru de la Sibiu, Tim Robbins a adus versiunea lui pentru “Visul unei nopti de vara” si in Bucuresti, la Teatrul de Comedie, pentru trei reprezentatii ce au inchis stagiunea. Inainte de cele 3 reprezentatii, Tim Robbins a acceptat o conferinta de presa ce usor-usor s-a transformat intr-un fel de intalnire intre prieteni cu peste o ora si jumatate de povesti spuse intr-un mod relaxat. Nu m-am asteptat sa intalnesc un om atat de relaxat si dispus sa povesteasca detalii dificile din ce a insemnat drumul lui in lumea teatrului, un om care nu exprima niciun strop de aroganta, in ciuda succesului de la Hollywood si care sa ii roage pe fotografi sa ramana intai sa-l asculte, caci va da ocazia oricator poze se doresc, insa dupa conferinta, tocmai pentru a pastra o atmosfera relaxata in timpul conferintei.

Iubirea lui Tim Robbins pentru teatru nu este una recenta, ci dateaza de la inceputul carierei sale, cand cinematografia era un mod prin care acesta sa-si poata sustine financiar pasiunea pentru teatru. Crescand in culisele teatrelor de pe Broadway, Tim Robbins nu a fost strain de lumea teatrului si nici descurajat de dificultatile acesteia. Si cine s-ar fi putut gandi ca s-ar putea lovi de dificultati financiare cand vine vorba de teatru si la zeci de ani distanta. Ai tinde sa crezi ca doar Romania mai pune foarte putin accent pe teatru, unde actorii sunt nevoiti sa ia parte intr-o serie de proiecte de televiziune, film, pentru a putea sustine pasiunea pentru teatru, caci din pacate dragostea pentru arta nu mai e demult suficienta. Tim Robbins a trecut testul de rezistenta cand a trebuit sa puna in scena piesa de teatru cu un buget de doar…500 dolari. 

Dar teatrul cu un buget redus impinge creativitatea la maximum. Fiind nevoiti sa renunte la orice inseamna decor pentru Visul unei nopti de vara, actorii au trebuit sa suplineasca lipsurile si sa-i faca pe spectatori sa fie cuprinsi de magia de pe scena incat sa nu mai simta lipsa. Si asa s-a si intamplat. Chiar daca productia a reusit sa stranga bani, au tinut sa pastreze aceeasi simplitate pentru a nu pierde farmecul piesei. The Actors’ Gang, trupa de teatru condusa de Tim Robbins, face totul din dragoste pentru teatru si pentru aceeasi viziune ce ii leaga si cu siguranta asta se transmite puternic pe scena.

Un alt moment impresionant a fost cand Tim Robbins a fost intrebat ce l-a impins spre regie de teatru, iar raspunsul lui a fost simplu:

Una dintre acele productii pe care le-am vazut cand eram adolescent a fost piesa regizata de Andrei Serban, “Agamemnon”. A fost unul dintre acele momente din viata cand spui: Uau! Nu stiu cum a facut asta, dar vreau sa fac si eu acelasi lucru!

Tim Robbins nu a fost impresionat doar de Andrei Serban, ci si de Festivalul International de Teatru de la Sibiu. A recunoscut ca sunt extrem de putine locuri in lume unde bugetul pentru cultura ajunge la 12% si asta se simte puternic. Orasul respira cultura si este impresionant sa vezi atatia oameni de valoare stransi la un loc, facand schimb de idei si oferind publicului momente unice.

Intrebat de ce a ales Shakespeare si mai ales piesa Visul unei nopti de vara, Tim a marturisit ca a fost impresionat de faptul ca este singura piesa ce se termina cu o binecuvantare asupra publicului. Binecuvantarea este adresata oricarui copil ce va fi conceput in acea noapte, legand mai mult piesa de elementul principal, dragostea. Acesta a povestit cum la inceput astepta afara sa vada reactiile publicului si a fost marcat de modul in care multe cupluri tinere ieseau parca mai apropiati dupa ce auzeau binecuvantarea piesei. Un alt mod prin care a dorit sa accentueze respectul fata de Shakespeare a fost faptul ca textul nu este niciun pic modificat, singurele improvizatii permise actorilor fiind legate de scenografie.

E greu sa nu fiu extensivă la fel ca Tim Robbins si ale sale povesti de aproape doua ore in care ne-a dezvaluit cate-n luna si-n stele. Ce m-a facut sa apreciez foarte mult latura lui umana a fost momentul in care a povestit despre cum a dus proiectul de teatru inclusiv in inchisori si ce impact puternic au reusit acestea sa aiba. Teatrul ne face sa redevenim umani. In inchisori s-a lovit de zidul impus de prizonieri prin faptul ca acestia nu puteau trece prin cele 4 strari pe care un actor trebuie sa le exprime: fericire, tristete, furie si teama. Teama ucide acolo, iar singurul sentiment ce nu te face vulnerabil este furia. Insa in urma unui exercitiu prin care li s-a pus in scena un moment cu o incarcatura grea, o inmormantare, totul s-a schimbat. Nu exista om care sa nu fi ajuns la inmormantarea unui apropiat sau care, inchisi fiind, nu au putut ajunge la inmormantarea unui membru al familiei, iar asta i-a atins pe multi. Vazand reactiile si lacrimile starnite, Tim Robbins le-a cerut atunci sa se uite unul in ochii celuilalt. Moment in care realizau ca toti cei de acolo sunt oameni de fapt, nu doar entitati dure. Rezultatul acestor experimente a fost ca, in timp, rata recidivei in California a scazut simtitor, asa ca se incearca puternic ca acest proiect sa ajunga in cat mai multe state din America.

Ar mai fi multe de povestit, dar am vrut foarte mult sa arat atat creativitatea lui Tim Robbins, cat si latura lui umana. La finalul conferintei, fiind pus in fata intrebarii “Daca ar fi sa renunti fie la teatru fie la film, ce ai alege?”, Tim Robbins a raspuns simplu “Muzica”. Deci cei prezenti la conferinta de presa au reusit sa descopere doar cateva laturi ale sale, ramanand atat de multe de explorat.

E un mare privilegiu si o placere sa il asculti vorbind cu atata pasiune despre teatru si film si cumva de acum e mai simplu sa il apreciezi si mai mult. Este omul care da totul pentru arta, care face piese de teatru cu un buget inexistent, care alege filme cu buget redus pentru ca el crede in povestile pe care le spun filmele si nu in efectele speciale pe care le pot oferi. Este omul care isi transforma oamenii care lucreaza cu el in a doua familie.