In Memoriam Liviu Nechita la Milano

Milano va însemna întotdeauna un loc foarte important pentru mine ca artist, din două puncte de vedere. Primul e legat de o întâlnire total neașteptată pentru mine, pe acoperișul Domului, la chiar prima vizită acolo. Eram cu familia, cred că în 2009, iar lângă noi se nimerise un grup de români. La un moment dat, o doamnă din grup mă întreabă: vorbiți românește? Eu, gândindu-mă că vrea să mă întrebe ceva legat de oraș, zic da. La care doamna continuă zâmbind: Matache, cântați folk…Inutil să vă spun că ego-ul meu s-a înălțat mai sus de vârful Domului și a rămas acolo încă trei zile, până m-am întors în țară și mi-am sunat toți prietenii, ca să le spun ce mare artist sunt. Doamna mă văzuse cântând la Cricău, la Festivalul Cetăților Dacice.

Al doilea moment este legat de prima apariție a mea pe o scenă din afara României, ce avea să fie una în stil mare. Era în 2013, când Liviu Nechita lansa, la Teatro Filodrammatici din Milano, primul său album, Dor de-acasă. Iar eu am avut bucuria și onoarea să fiu unul din oaspeții săi cu această ocazie. Erau acolo Evandro Rossetti, Massimo Baruffaldi, Gianni Savaresse, Luca Fogli, Lina Nappo, iar peste toți Liviu era cel mai fericit om din lume. Arăta oamenilor alături de care trăia de mai bine de 15 ani primul său album, le arăta o față pe care ei o știau mai puțin.

Muzica era totul pentru Liviu, alături de familie și oamenii dragi. Nu a renunțat niciodată să cânte, să compună, să arate că distanța și o altă lume nu pot fi un prag pentru un artist adevărat. Voia puțin, dar bun, se folosea de orice ocazie pentru a cânta, fie în Italia, fie în România. A trecut râzând peste orice comentarii negative și a continuat să ofere oamenilor muzica sa. Așa s-a născut Să mor frumos, să bată vântul, alături de care am fost împreună la Ateneul din Iași și la Teatrul Mignon din București.

Pe 1 decembrie, același Teatro Filodrammatici situat la doi pași de Scala din Milano va găzdui o întâlnire muzicală dedicată lui Liviu Nechita. Același pod peste suflete între Iași (unde l-am sărbătorit pe Liviu în iunie) și Milano, orașele definitorii pentru viața și cariera sa. Cu Andrei Maftei (autorul versurilor albumului), cu Evandro Rossetti, cu grupul vocal Alti&Bassi, cu Claudia Șerdan, cu subsemnatul, Marius Matache. Simbolic, vom lansa și la Milano albumul Vieți desenate, pe care Liviu l-a pus în portativ, dar pe care nu a mai apucat să îl vadă și între coperți.

Mulțumesc, Cristina Giosu, mulțumesc, Carla Nechita, pentru că îl păstrați pe Liviu în conștiința celor ce i-au iubit muzica! Mulțumiri tuturor celor care îl păstrează pe Liviu în amintirea lor prin muzică.

P.S. Dacă aveți prieteni în Milano sau în împrejurimi, dați-le de veste că venim cu muzici faine, din acelea cu multe cuvinte. Liviu s-ar fi bucurat tare mult să vadă o sală plină de prieteni.