Două chestii pe care le văd foarte des în ultima vreme și care cred că nu sunt ok în muzică, fie ea folk sau orice alt gen: concertele-maraton și fanfarele de chitare. O să deschid subiectele, chiar cu riscul de a fi blamat, nu că n-aș fi obișnuit. Dar poate învățăm câte ceva, fiecare dintre noi și toți ca breaslă.
În primul rând, concertele – maraton (atenție, nu mă refer la festivaluri aici). Am primit și eu astfel de reclamații și mi-au spus și câțiva colegi că au primit “reproșuri” când au încheiat recitalul după 90 min – 2 ore. Păi cum, doar atât, că X a cântat până la 2, până dimineață, 3 zile în șir! Respect pasiunea publicului pentru folk, respect bucuria lui când cineva cântă, dar, cu toată dragostea, un recital coerent al unui singur artist mai lung de 2 ore este fie o excepție (e un moment special, ai chef de cântat, ai de vrăjit o fată care e în audiență), fie o exagerare. Când sunt 3-4 artiști, ok, mergem până la 3 ore. Dacă vreți să justificați că sunt artiști rock care merg până la 3-4 ore (Bruce Springsteen e unul din ei), gândiți-vă că ei au o trupă de 10-15 muzicieni alături (cam așa are E-Street Band), efortul este cu totul altul, calitatea show-ului nu se diminuează.
Apoi, văd acele ansambluri de mici folkiști, formate din 20-30-40 de copii cântând în același timp la chitară. Din punct de vedere muzical, un astfel de grup este o aberație. Uitați-vă la chitara clasică, oameni mult mai exacți în interpretare muzicală decât orice folkist, nu cred că există grup mai mare de 4 chitare. Și, cu siguranță nu cântă aceeași parte instrumentală. Vreți să organizați grupuri, domnilor profesori? Atunci asigurați-vă că măcar tinerii muzicieni pe care îi păstoriți sunt toți acordați la fel și că nu cântă toți Do major în poziția 1. Explicați-le măcar rolul unui capodastru, ce înseamnă o terță și tot așa. Explicați-le că, cu cât mai multe instrumente, cu atât mai multe erori și efectul sinergic al acestor erori însumate. Deși e de preferat ca interpretarea să sune ca mai jos, dacă îmi permiteți exagerarea.
P.S. Am pus o poză cu mine ca să nu existe vreun dubiu că nu fac aluzie la cineva anume, ci doar încerc să deschid o discuție constructivă.
