Dincolo de orice vama…Folk You 2009 (III)

Muzica folk a adunat la mal de Mare Neagra, pe parcursul a trei zile, 21 de artisti consacrati, 18 debutanti si un public numeros. Toate acestea cu ocazia celei de-a cincea editie a FolkYou, de anul acesta avand numele Festivalul de Folk “Florian Pittis”.

Ziua 1 – 30 IULIE

Ziua 2 – 31 IULIE

Ziua 3 – 1 AUGUST

Ar fi fost de asteptat ca publicul sa fie deja oboist si mai putin prezent (cel putin cu spiritul) la ultima seara de FolkYou. Din fericire, cu toate orele de somn nedormite, am ajuns pentru a treia seara consecutiv in fata scenei pentru a ne bucura de muzica din plin.

Am remarcat zambind ca ultima seara a fost singura in care soarele chiar ne-a urmarit cu interes, iar la ora 19, cand s-a inceput, inca se simtea caldura sa. Caldura pe care ne-au trasmis-o si cei din Proiectul Tivodar, prin doua chitari, voce si o vioara magica. In aceeasi stare de gratie am pasit in lumea “folkului de camera” (sau mai degraba “de cort” dupa cum spunea Mihai Lojewski) cu ajutorul celor de la Cantos. Printre tinerii artisti ce au evoluat in ultima seara la FolkYou se mai numara: Catalina Beta (o surpriza placuta si binevenita, daca luam in considerare faptul ca in ultima vreme nu a prea fost de vazut pe scena), Bogdan Grosu, Mircea Iordache, Ovidiu Scridon, Alina Zaharia (despre care nu se mai poate spune ca este o debuntanta la FolkYou, aceasta fiind a treia sa prezenta la mal de mare).

Florian Pittis a fost iar aproape de noi, prin “Vinovatii fara vina”, iar recitalurile numelor consacrate a inceput prin acelasi imn drag, care ne-a urmarit trei zile si care sigur a ramas imprimat in memoria tuturor. Dinu Olarasu ne-a ridicat incet spre o lume plina de poezie, iar de acolo am plecat usor sa ne plimbam pe “Carari cu maci” impreuna cu Zoia Alecu. Si chiar daca cerul era senin, Zoia ne-a bucurat cand la bis, la cererea publicului, ne-a spus ca “Ploua”. A urmat o alta doamna a folkului, cea care ne insotise in calitate de prezentatoare in toate serile, Maria Gheorghiu cu a sa “Floare de vertij”. O mentiune speciala in dreptul piesei “Acopera, mama, umbra cu lopata”, acompaniata de acordurile de flaut ale Codrutei Lojewski. Narcisa Suciu a venit pe scena cu simplitatea care o caracterizeaza si vocea unica, purtandu-ne pe drumuri maramuresene, oprindu-ne pe “Campuri Aurii”, si ajungand pana undeva departe, cu piesa “Love of my life”

Tocmai din Band a venit Mircea Rusu, cu a sa “iarba verde de acasa”. Personal, recitalul sau a fost unul din acele momente care m-a bucurat prin neasteptatul sau. Obisnuita fiind sa asociez Mircea Rusu Band cu o zona mai mult spre pop, i-am simtit aproape si in context cu tot ce a insemnat FolkYou. Victor Socaciu a urmat pe scena, deschizand drumul pentru Gheoghe Zamfir si naiul sau fermecat.

Florin Chilian ne-a adus aminte de inca un om disparut dintre noi, Vali Sterian si l-a invitat alaturi de el pe Marius Tuca pentru a ne spune o “Amintire cu haiduci”. Am primit indemnul sa fugim la mare cu “Iubi” si am savurat in liniste “Zece” intamplari ciudate.

Daca eram obisnuiti ca dupa fiecare recital Maria Gheorghiu sa urce pe scena pentru a prezenta urmatorii artisti, se simtea nevoie de o schimbare pentru momentul desemnat in unaminitate drept “cireasa de pe tort” a festivalului. Marius Tuca i-a adus in scena pe nimeni altii decat pe cei de la Iris. S-a discutat indelung, pe bloguri, pe plaja, prin articole, daca a fost o initiativa buna, si consider ca fiecare poate gasi destule argumente atat pro cat si contra. Personal, sustin ca dincolo de bucuria de a ii vedea, asculta, canta cu ei, folkul cere altceva. Iar starea-de-rock e putin diferita de starea-de-folk.

De departe cea mai dificila sarcina a unui artist prezent acolo, a fost cea a lui Mircea Banicu (alaturi de Iosif Kappl & Vlady Cnejevici) de a inchide festivalul. Si s-a achitat cu brio de ea, pastrandu-ne in picioare cu “Mica Tiganiada”, “Vremuri” sau “Viata la tara”. Un omagiu special pentru cel care, din cand in cand, cobora cu vocea printre noi si tot timpul a stat ca o umbra – Florian Pittis – a fost piesa Canarul.

Concluzii personale

Pentru mine este cel de-al treilea FolkYou. In fiecare an, stiam ca dimineata ma va prinde pe plaja, fredonand piese dragi. Dar parca atati oameni frumosi, si mai tineri, si din cei cu care am crescut, nu am simtit niciodata aproape. Da, raman la parerea ca recitalul lui Tudor Gheorghe a fost un pic rupt din context, ca maiestria lui Gheorghe Zamfir e de toata lauda, dar a obosit un pic la FolkYou si ca cei de la Iris sunt geniali, dar parca un pic scosi din contexului unui astfel de festival. Dar dincolo de toate acestea, nu pot decat sa felicit organizatorii pentru demersul lor si pentru trei zile in care sufletele ni s-au umplut cu armonie muzicala.

Si chiar daca abia la final, nu vreau sa uit a mentiona o initiativa a catorva sustinatori de folk (adica FolkFrate, Folkblog si ForeverFolk) de a organiza o echipa de ecologizare a plajei din zona scenei. Pentru ca, la urma urmei, nu iti poti curati sufletul de praf, atata timp cat stai printre peturi, sticle si hartii.

Pana la re-vedere…Folk You!

Oana

[nggallery id=36]