Tabara Nationala de Muzica Folk – Calafat 2009

“Poarta Dunarea” muzica folk pana in departare…

Tabara de folk de la Calafat este un eveniment despre care auzisem, citisem si povestisem de-a lungul timpului. De anul aceasta, a devenit un loc de suflet pentru echipa ForeverFolk, prezenta acolo in formula extinsa.

Cel de-al 12-lea an de tabara pe mal de Dunare s-a desfasurat sub sloganul “Asta-i muzica ce-mi place”, si s-a dorit a fi un prilej de a ne rupe de cotidianul in eterna alergare si de a deschide porti prin muzica. De altfel, Tabara de Folk este parte a proiectului “Europorti”, prin numele “Poarta Dunarea”, alaturi de Festivalul de folk de la Targu-Jiu, “Poarta Sarutului”.

Tabara s-a desfasurat in perioada 1-8 august, si a adunat nume cunoscute sau artisti la inceput de drum, romani, bulgari si un public numeros plin de viata si de tineri (si care, spre placuta noastra surpriza, a stat alaturi de noi in fiecare seara pana la orele 2-3 ale diminetii cand se terminau cantarile). Au trecut prin tabara peste 50 de artisti, toti cantand gratis, si uneori “certandu-se” (prieteneste, ce-i drept) pentru a canta cat mai mult. Iar pentru ca de anul acesta tabara a fost deschisa si tinerilor cu diverse premii la festivaluri, diversitatea de genuri, stiluri si interpretari a fost asigurata. Si pentru ca toata lumea voia sa cante si sa incante, cantarile tineau, vorba cantecului, “zi de vara, pana-n seara”, mai exact incepeau seara tarziu si se terminau “dimineata devreme” (si asta doar pentru a-l parafraza pe maestrul Andries, pentru ca au fost zile in care unii se trezeau cand altii abia terminau de cantat).

Legat de tineri, trebuie salutata cu mare caldura intrarea in lumea muzicii a unui tanar folkist din Suceava, Mihai Boicu. La doar 17 ani s-a dovedit a fi senzatia taberei, iar in una dintre seri, cu toate ca avea programata doar o piesa in program, a fost rechemat pe scena pentru inca doua piese. Tot printre momentele memorabile care ne vor urmari cu siguranta cel putin pana la urmatoarea editie, a fost repetarea (aproape la nesfarsit) a referenului “Nana-na-nana-nanana…” (Dragostea e o salata), ca raspuns la verva uimitoare a experimentatului, dar mereu inventivului Horia Stoicanu.

Am avut parte si de bucatile muzicale cheie care deschid cu adevarat portile sufletelor. A fost in primul rand, Doru Stanculescu si Fara petale. El pe scena, si noi (artisti, reprezentanti de presa, public) secondandu-l cu drag cu “Cearcan, cearcan, piaptana”. Unul din acele momente pe care nu le poti descrie prin cuvinte destule, pentru ca tot ce a adus a fost sentimentul de liniste plina in fiecare dintre noi. A durat ceva pana ne-am revenit. Si ar mai fi deja prietenii obisnuiti ai taberei de pe Dunare, Trupa Denvar (Stefan – chitara si voce, Rosen – percutii, Nelly – bass si cu sprijin de la Ioana Mardare – vioara, Sorin “Jimmy” Minghiat – flaut, Cristi Buica – solouri de chitara), care ne-au umplut fiecare seara cu refrenele Calafat, te salut! si Dragostea mea pentru tine/ Dragostea mea pentru voi. Este absolut fascinanta legatura care se stabileste intre Stefan si cei din public, noi punand asta pe seama sufletului sau mare si a muzicii sale fara egal.

Colaborarea dintre artisti s-a vazut nu numai in cazul trupei Denvar, pentru ca putini au fost cei care chiar au cantat singuri. Aproape in fiecare caz aparea cate un coleg de breasta, cu o “mana de ajutor” (adica fie un solo, fie ceva percutie, fie o voce, doua, trei sau…fara numar). Asa ca Ioana Mardare, Jimmy Minghiat, Sorin Zamfir sau Rosen Paskulov au urcat pe scena si in formule experimentale. Tot colaborare am putea numi si “gradinita folkului” – Cristina Mardare, Mara si Teo Lojewski – permanent alaturi de parintii lor pe scena (daca nu, macar din carucior), uneori secondandu-i cu brio in cantecele lor.

Si daca tot am vorbit de Stefan si trupa sa, trebuie spus ca “poetii cu chitara”, asa cum sunt numiti in Bulgaria cei care canta folk, chiar daca mai putini ca in alti ani, au fost din nou la inaltime. Daca pe Stefan il stiam de anul trecut, anul acesta de suflet ni s-au lipit si Krasimir Parvanov, ce a facut minuni din Gibsonul sau, un artist de o sensibilitate aparte, care ti se lipeste de suflet inca de la primele acorduri. De asemenea, Rosen Paskulov si-a adus anul asta “ajutoare” (un vocal exceptional cu iz rock si un chitarist foarte indemanatic), pe care le vom numi simplu “Rosen Paskulov Band”, iar ei ne-au “electrizat” cantand o piesa adusa in Romania de Nicu Covaci – Iovano, Iovanke.

Din auzite vorbind, stiam ca in anii trecuti a fost cate un “nume” care sa sustina un recital mai mare. Daca anul trecut au fost prezenti Vintila si Baniciu, anul acesta, “sarcina” a cazut in mainile (si vocea) lui Emeric Imre, secondat de Sorin Zamfir (percutionistul cu care lucreaza si in proiectul Emeric Set). Tinand cont ca recitalul lui Imi a inceput dupa ora 12 te-ai fi asteptat ca publicul sa fie, daca nu mai putin numeros, macar static. Dar cum nebunul de alb folkului si al sau magician responsabil cu ritmul au un dar aparte de a transmite energie, am trecut prin stari diverse, de la momente de introspectie sau tacere (Oratie de nunta, Juramant sau Buna varianta rea sunt mici exemple) pana la momente de dans nebun (Scrisoare suparata, Povestea cavalerului cu brici sau Balada lui Ilie de la scularie sunt  e cele mai bun exemple).

Pentru posteritate, am vrea sa ii mentionam (si noi) pe cei care au participat la ed.a XII-a a Taberei Nationale de Muzica Folk – Calafat 2009. Intr-o ordine pur aleatorie, ii vom aminti pe Ionut Mangu, Silvan Stancel, Doru Stanculescu, Horia Stoicanu, Jimmy Minghiat, grupul Karma, Krasimir Parvanov, grupul Denvar, Florentin Budea, Florin Toloarga, Emeric Imre, Sorin Zamfir, Alexandru Stancu, grupul Cantos, Ioan Onisor, Magda Puskas, Viorel Gheorghiu, grupul Floare de colt, Vasile Mardare, Cristi Bordas, grupul Floare de iris, Puiu Cretu, Ovidiu Mihailescu, Dinu Olarasu, Adi Bezna, Madalina Amon, Teona Goreci, grupul Icarus, Ovidiu Scridon, Cristi Buica, Eugen Avram, Cristi Corcioveanu, Diana Rosca, Zory David, Ioana Mardare, Marius Matache. Presa a fost si ea prezenta – Teodora Ionescu (Radio Bucurest), Sorin Lupascu (TVRM), Edy Paicu (e-Folk), Emilia Danescu (Bocancul Literar) si, cu voia dvs., Oana Duma si Raluca Chirculescu (Forever Folk).

Dar daca acest eveniment unic in lumea folkului a avut loc, mai ales in acest an in care festivalurile folk se raresc sau se “micsoreaza” sub presiunea crizei, acest lucru se datoreaza in primul rand echipe de organizare, care a depus o munca fantastica pentru ca artistii si publicul sa stea alaturi pe malul Dunarii. Iar pentru asta Dan Vana, George Filip si Mariana Modolea merita toate laudele si tot respectul.

Chiar daca nu am fost prezenti pe toata durata taberei, cele patru zile petrecute acolo ne-au convis ca, uneori, vorba “La pomul laudat nu te duci cu sacul” nu este universal valabila. La Calafat trebuie sa iti iei multi saci si sa ii umpli bine cu toate momentele frumoase, muzica buna si oamenii de calitate, sa iti ajunga pana anul viitor.

[O galerie cu poze, pe zile, gasiti AICI]