De 10 ori mai folk… Festivalul Castanilor – editia a X-a

Anul acesta, Festivalul Castanilor de la Ploiesti – In memoriam Gabi Dobre, s-a desfasurat sub semnul coincidentelor fericite: 10 ani de la prima editie (organizata sub impulsul jurnalistului Gabi Dobre), o gala a laureatilor desfasurata in 10.10 si 10 premii pentru participanti. Dar cum nimic nu e intamplator se poate afirma ca editia de anul acesta a festivalului s-a intrecut pe sine atat la nivelul concursului si al recitalurilor, cat si la nivelul organizarii.

Concursul din acest an a adus publicului nume noi dar si participanti ce se pare ca revin cu drag pentru a-si arata din nou “puterile”. Pe scena au urcat rand pe rand 20 de concurenti, desi un numar mai mare fata de anii precedenti, la fel de valorosi, pe care la randul nostru ii jurizam din public pentru Premiul de Popularitate.

Recitalul Mariei Gheorghiu s-a potrivit cu atmosfera calda a salii de teatru. O sala prietenoasa si destul de plina, cu un public strans special sa guste din muzica folk si care a strans impreuna diverse generatii. Am primit cadou Floare de vartej, am desenat un Curcubeu de sunete, am survolat marea cu elicopterul. Pe fondul acestei atmosfere, spiridusul folkului ne-a adus portia de muzica si poezie, tocmai de la Sighisoara.

Dinu Olarasu s-a aflat pentru prima data in Ploiesti, dar a reusit sa isi aduca publicul aproape cu piese precum N-ai nevoie de foarte multe, Zece ani, Suna-ma noaptea, Naspa, Alandala, dar ne-a si amenintat sa ne “tinem departe de Bucuresti” sau ne-a amintit de Biblioteca pentru toti.

Prima seara s-a inchiat tot cu vizitatori clujeni – Emeric Set (format din Adelina Bolot – voce, Gabriel Ghita – clape, Sorin Zamfir – percutie, Razvan Krivaci – chitara, Emeric Imre – voce, chitara). Trecand peste micile probleme cu sonorizarea (care, din fericire, s-au rezolvat destul de repede), Setul clujean a avut de toate: chef de cantat, piese de suflet, piese mai vesele, si multa, multa energie. Am scris o Scrisoare suparata (adresata fetei de crasma cu manele), ne-am adus aminte ca e toamna cu Ploua posesiv, publicul a cantat frumos si cu drag referenul de la Nebun de alb, si am termint totul pe picior de Razboi.

Gala Laureatilor din 10.10 a dat ceva batai de cap juriului, care a deliberat pana tarziu in noapte. Pentru ca, au spus ei la conferinta de presa, valoarea concurentilor a fost incontestabil ridicata in procent de 80%, ceea ce a facut dificile alegerile. Juriul a fost format din Titus Andrei (preşedinte), Viorel Gavrila, Mihai Cosmin Popescu, Corneliu Irimia (directorul Filarmonicii “Paul Constantinescu” din Ploiesti) şi Dinu Olarasu.

Daca luam in considerare ca cei 20 de artisti concurenti au fost alesi dintr-o lista de aproape 50 de inscrieri, dar si faptul ca am avut parte de stiluri diferite, de inovatii, de incercari de a personaliza actul scenic, atunci putem afirma cu siguranta ca, la nivel valoric, Festivalul Castanilor de anul acesta a adus pe scena concursului unii dintre cei mai buni tineri folkisti. Dar iata premiantii:

Recitalurile din cea de a doua seara au fost deschise de Gheorghe Gheorghiu si ale sale vestite piese precum Unde dragoste nu e, nimic nu e, Trifoiul si multe alte piese mai putin din sfera folkului.

Paul Arva a castigat anul trecut marele premiul al Festivalului Castanilor si a fost invitat anul acesta in recital. Am avut o surpriza placuta cand am vazut ca cei prezenti in sala (o sala plina ochi) stiau piesele si le fredonau incetisor. A fost un moment frumos, tocmai pentru ca ne-am obisnuit in ultima perioada sa vedem publicul foarte viu la artistii deja consacrati, dar sa nu se intereseze de cei mai tineri. Cum trebuia sa ne descretim fruntile, Paul a chemat si “trupa de animatoare” formata din Ioan Onisor si Ionut Mangu, care ne-au facut sa zambim, fie si involuntar.

Domnul Mircea Vintila a venit cu Brambura la pachet. Vrand-nevrand ne-am ridicat de pe scaune pentru a dansa, canta, da din palme linistiti. A fost o explozie de energie si ne-a bucurat tare mult.

O parte inedita a festivalului a fost Gala in aer liber, desfasurata duminica, incapand cu orele 17. Cand am ajuns la “locul faptei” probele de sunet erau in toi, oamenii incepusera sa se stranga ceva, langa cortul de protocol era destul agitatie. Unii acordau chitari, altii faceau schimb de impresii, mai toata lumea statea la povesti. In coltul lor, domnii Alifantis, Baniciu, Bertzi si Seicaru era impresurati de aparate foto, reportofoane si altele de genul. Totusi, pareau detasati si zambitori si ne-am bucurat sa ii vedem asa.

Revenind la scena, seara a fost deschisa de cativa dintre fostii premianti ai Festivalului la editiile trecute, iar primul la apel a fost Bogdan Grosu. Am ascultat cu placere jocul lui muzical, si ne-am lasat apoi purtati intr-o lume de melancolie, dar si de tehnica instrumentala, alaturi de Nicu Zota. Cei de la Nu acum au venit tocmai de la Iasi si ne-au purtat in acorduri calde, pana am ajuns din nou la Ploiesti, la “proful’ de chitara” cum este cunoscut Iulian Anghel. Iulian a facut un gest frumos, chemandu-i alaturi pentru o ultima piesa pe cei care i-au fost alaturi in proiectul Ad Litteram. Castigatorul de anul trecut al premiului “Gabi Dobre”, Ovidiu Scridon ne-a cantat despre doruri si femei, lasand apoi scena deschisa pentru o varianta inedita a grupului Unde. Varianta cu 1/3 din Unde (adica Ioan Onisor), completat de Ionut Mangu si Neli Biris. Mi-a parut un pic rau de publicul destul de static in aceasta parte a concertului, poate si pentru ca multi nu stiau piesele (si nu aveau de unde sa le stie decat daca erau impatimiti de folk), poate si pentru ca fiind in aer liber destul de multi s-au oprit in trecere. Cu toate acestea, m-a bucurat sa vad totusi oameni care fredonau, bateau ritmul si urmareau atent ce se intampla pe scena. E un semn bun.

Capetele de afis ale serii nu mai au nevoie de nici o prezentare. Ducu Bertzi si Mihai Nenita, Nicu Alifantis, Vasile Seicaru, Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici au adus in centrul Ploiestiului cantecele lor de suflet. S-au incins hore, s-a dansat, s-a cantat pana la raguseala, s-a chemat la bis. Sonorizarea a fost buna, vremea a tinut cu noi, publicul strans destul de numeros (mi-am dat seama de asta abia cand am iesit din zona scenei si am incercat sa ajung dintr-o parte in alta prin public) si receptiv.

Astfel s-a incheiat si cea de-a 10-a editie a Festivalului Castanilor, o editie cu numerosi concurenti dar si premii pe masura, cu surprize musicale, atat in cadrul concursului, al recitalurilor dar si pe “scena” petrecerii inchinate acestui eveniment. Si cum pe an ce trece, festivalul ia mai multa amploare, suntem curiosi ce ne rezerva urmatorul an.

Oana&Raluca