Pe cei de la Dacii liberi cred că i-am văzut prima dată la Tecuci acum vreo 4-5 ani și recunosc că nu m-au impresionat. Erau multe instrumente pe scenă, cu niște copii care erau la început, ceea ce genera un pic de haos. Basistul știa mai mulți pași de dans decât note la instrument, vocile crude nu se armonizau prea bine. Erau niște daci verzi, ca să fac o glumă, necopți, dar cântau cu elan, voiau să cânte, se simțeau bine pe scenă.
De atunci, i-am tot văzut prin festivaluri, ba la Mediaș, ba la Brăila, iarăși la Tecuci. Mereu mai buni, sunau mai bine, erau mai omogeni, se completau mai bine. Se vedea că studiază, deveniseră instrumentiști buni majoritatea lor, au apărut piese proprii. Din Dacii liberi au început să se desprindă ramuri – Elena Secrieru să cânte singură, a apărut grupul Frații Călin, care în 2024 a câștigat premiul Liviu Nechita pentru cel mai bun tânăr artist chiar la Premiile ForeverFolk. Au început să fie invitați în festivaluri în recital – la târgul de folk, la Cenaclul Flacăra, la Folk Țestos, premiile din festivaluri s-au înmulțit.
Meritul principal îi revine profesorului Pleșu (susținut de dl. Ivan), care a reușit un mix foarte bun între pregătirea muzicală și educația dincolo de scenă (sunt niște copii tare simpatici în afara scenei). Avem un grup de copii, unii deja aproape de majorat, care iubesc muzica, care cântă, care pot duce folkul mai departe. A depus eforturi susținute pentru a le asigura accesul pe numeroase și importante scene, sigur, uneori intrând pe geam când era dat afară pe ușă (asta face un manager bun), pentru a le oferi resursele pentru a se prezenta onorabil acolo unde au fost invitați. Ceea ce în aceste vremuri nu e deloc simplu.
Sigur că mai au de învățat. Mai au de ascultat muzică multă, nu doar folk, mai au de compus (una din condițiile muzicii folk), chiar dacă apreciez faptul că au preluat piese ale unor artiști ce nu mai sunt printre noi ca un omagiu. Aș vrea să văd mai multă inițiativă și din partea lor, dovada că pot sta pe picioarele lor când vor pleca din “cuibul” de la Bârlad. Să interacționeze cu cei de vârsta lor, să simt vârsta lor și în ceea ce cântă. Poate nu vor ajunge toți artiști folk consacrați, dar sigur vor fi niște iubitori ai genului și vor avea amintiri de neuitat din perioada în care au bătut România împreună.
Care ar fi următorul nivel pentru Dacii liberi?
Dacă mă întrebați pe mine, Dacii liberi e un proiect, o școală pentru tineri artiști, nu un grup. Pentru că ei vor crește, vor pleca la facultate, în locul lor vor veni alți tineri poate mai talentați ca ei. Pe de altă parte, chiar dacă se va schimba componența, Dacii liberi nu vor mai putea participa în concurs acolo unde au câștigat, ceea ce pe cei care vor veni îi poate priva de bucuria de a participa. De altfel, văd oameni care deja strâmbă din nas când îi văd în festivaluri (iar Dacii liberi?) sau sunt cazuri unde numărul maxim de copii într-un grup este 6 (ei sunt 7).
Ca evoluție, dar și ca o concluzie pentru formula actuală, aș vedea un album care să includă 1-2 piese originale ale individualităților desprinse, dar și 2-3 piese cu tot grupul, de ce nu inclusiv preluări ale unor piese consacrate. De altfel, toată lumea le cere piese pentru radio – Ducu Bertzi, Cristi Dumitrașcu.
Credit foto: Centrul de Creatie Braila
