In 1974, Dylan incepe primul turneu de scara mare, dupa accidentul avut, impreuna cu formatia sa deja obisnuita, The Band. Turneul se dovedeste un real succes, toate biletele fiind vandute. Un album inregistrat impreuna cu acestia, Planet Waves, devine primul sau album clasificat ca No.1. Acestor succese le urmeaza alte, la fel de mari: albumele Blood on the Tracks (1975) si Desire (1976), devenind la randul lor Nr. 1.
Anul de glorie 1975 aduce cu sine si primul cantec explicit de protest, dupa mai bine de 10 ani. Povestea din spatele catecului este data de jucatorul de box Robin „Hurricane” Carter, care, in opinia lui Dylan, a fost condamnat pentru crima dintr-o eroare justitiara. In urma unei vizite facute acestuia, Dylan compune Hurricane, piesa ce relateaza evenimentele din perspectiva lui Carter. In ciuda faptului ca este o piesa lunga, aceasta a fost lansata ca single si interpretata pe fiecare scena care a facut parte din urmatorul turneu, Rolling Thunder Revue. Turneul a fost unul special, constand de fapt intr-o serie de evenimente cu scena deschisa, ce au adus in fata publicului o serie de artisti intalniti de Dylan de-a lungul drumului, precum including T-Bone Burnett, Steven Soles, David Mansfield, Scarlet Rivera, un violonist intalnit de artist in timp ce facea catarari, si o reuniune speciala cu Joan Baez. Prinzand si perioada de iarna 1975/76, turneul a fost si unul de lansare si promovare a albumlui Desire.
Albumul Street Legal, lansat in 1978, a fost prine primit de critica, iar din punct de vedere liric a constituit unul dintre cele mai complexe albume, chiar daca unii critici au fost de parere ca inregistrarile de studio au fost relativ slabe. Albumul aduce cu sine si saxofonul interpretat de Steve Douglas, in note ce aduc aminte de Clarence Clemons din bandul lui Bruce Springsteen.
Partea domninanta a muncii lui Dylan din sfarsitul anilor 1970 sta sub semnul convertirii lui, in 1978, la crestinismul renascut. Astfel, lansaeaza o serie de trei albume ce contin in mare parte cantece religioase, dintre care doar unul (Slow Train Coming – 1979), este privit de cei interesati ca adevarat valoros. Din cauza continutului religios, majoritatea ascultatorilor au trecut cu vederea piesele care sunt adevarate capodopere, si aceasta a fost considerat de critica si motivul pentru care Dylan nu ar fi avut albume de inalta calitate in prima parte a anilor 80. Cu toate acestea, o serie de piese de pe aceste albume sunt cu adevarat impresionante: Precious Angel, Gonna Change My Way of Thinking, When He Returns si I Believe In You (Slow Train Coming), Solid Rock, Saving Grace, Pressing On si In the Garden (Saved – 1980), sau Every Grain of Sand, Shot of Love , Caribbean Wind si Angelina (Shot of Love -1981).
Tot din anii ‚80, Dylan incepe sa organizeze turnee in mod constant, uneori alaturi de colegi legendari precum Tom Petty si Heartbreakers sau Grateful Dead. Albumele notabile ale vremii includ Infidels (1983); biografia retrospectiva inregistrata pe cinci discuri – Biograph (1985); Knocked Out Loaded (1986) si Oh Mercy (1989). Cel din urma album devine, de altfel, cel mai bine receptionat de public si critica intr-o perioada destul de lunga de timp. Anul 1994 marcheaza o reintoarcere la radacinile folk ale artistului, iar lansarea albumului World Gone Wrong ii aduce premiul Grammy pentru Cel mai Bun Album Folk.
In 1989, cand Dylan a fost introdus in Rock&Roll Hall of Fame, Bruce Springsteen declara in cadrul ceremoniei: „Bob a eliberat mintea in acealasi fel in care Elvis a eliberat trupul…El a inventat un nou mod in care un cantaret de pop poate suna, a depasit limitarile privitoare la ceea ce un artist inregistrat ar putea obtine, si a schimbat fata rock and roll-ului pentru totdeauna”.
Cativa ani mai tarziu, in 1997, Dylan devine primul cantaret de rock care primeste onorul Kennedy Center, considerat cel mai inalt premiu al natiunii pentru excelenta artistica. De altfel, acelasi ani este anul lansarii Time Out of Mind, care prezinta un Bob Dylan orientat spre rock de inalta calitate. Dovada stau cele trei premii Grammy castigate, printre care cel pentru Albumului Anului.
In aceasta perioada, programul tuneelor la scara mondiala continua, incluzand un moment memorabil in care Dylan interpreteaza Knokin’ on Heaven’s Door in fata Papei Ioan Paul al II-lea (1997), si un turneu impreuna cu Paul Simon (1999). In 2000 inregistreza singlelul Things Have Changed, care va fi folosit ca si coloana sonora a filmului Wonder Boys, film ce il are ca actor principal de Michael Douglas. Piesa ii aduce lui Dylan un premiu Golden Globe si un premiu al Academiei pentru Cea mai buna Piesa Originala. O critica pozitiva a primit si albumul anului 2001, Love and Theft, album ce exploreaza stiluri divergente din muzica americana si reprezinta o reinterpretare a propriilor radaci creative.
Dupa un moment de pauza muzicala, in toamna anului 2004, Bob Dylan lanseaza Chronicles: Volume One, de data aceasta nu un album muzical, ci primul volum de memorii dintr-o serie de trei. Tot in aceasta perioada, artistul da primul interviu complet, dupa o perioada de 20 de ani, pentru un documentar ce s-a lansat in 2005 – regizat de cartre Martin Scorsese, documentarul se numeste No Direction Home: Bob Dylan.
In 2006, Dylan lanseaza albumul Modern Times. Ajungand in magazine in august, albumul ajunge in topul de vanzari si ascultari in luma urmatoare. Un mix de blues, country si folk, albumul prezinta un sunet bogat si o lume plina de imaginatie. Dylan arata cu albumul acesta ca dupa atatia ani de cantat se simte bine in studio si inregistrand, iar acest lucru a fost remarcat de critici.
Dylan merge inainte in acelasi ritm alert cu care ne-a obisnuit.. Artistul care, pentru un concert, poate alege dintr-un playlist cu aproape 200 de piese, omul ale carui piese au primit de-a lungul timpului sute de repretai si cover-uri continua sa uimeasca. Asa ca aceasta biografie nu se termina aici. Va vom tine la curent cu noutati legate de turnee, albume si activitati muzicale intreprinse de legendarul Bob Dylan. Artistul pentru care nu exista un moment nepotrivit pentru a se reinventa.
Bibliografie
1 thought on “Bob Dylan (II)”
Tweets that mention Bob Dylan (II) | ForeverFolk -- Topsy.com
(20 July 2010 - 22:46)[…] This post was mentioned on Twitter by Marius Matache, ForeverFolk. ForeverFolk said: Bob Dylan (II) – http://bit.ly/dsPsVA […]