Sorin Poclitaru e un nume ce în ultimii ani apare frecvent în cercurile de folk, în special datorită textelor sale puse pe muzică de numeroşi folkişti – vezi şi albumul colectiv Folk din pana mea! (foto stânga), dar şi pentru serile de folk pe care le organizează la Gura Humorului. Dar articolul de astăzi vorbeşte de poetul Sorin Poclitaru şi trei din cărţile sale.
Poveste despre oameni şi femei este una dintre lecturile pe care le poţi reciti de nenumărate ori, la fel ca şi poveştile din copilărie. Diferenţa majoră este că povestea lui este una care va reuşi să vă facă să zâmbiţi, indiferent de gradul de oboseală. Între noi fie vorba, nu e bine totuşi să fiţi exagerat de obosiţi, pentru că sunt destul de multe regionalisme de sorginte bucovineană în carte.
Pornind de la motive şi premise clasice (un împărat, lipsa de copil, Făt Frumos – Costan pe numele lui din carte, personaje fantastice şi bineînţeles prinţesa ce trebuie salvată), bucovineanul se joacă cu situaţiile şi cuvintele, ia peste picior sintagmele clasice (oameni şi femei) şi creează un univers aparte: unul în care basmul e amestecat cu situaţii sociale actuale, umorul de limbaj se întrepătrunde cu cel de moment şi de re-interpretare a unei lumi. Povestea lui Sorin nu se poate povesti. Se recomandă a se citi în schimb în orice moment în care realitatea pare absurdă. Pentru că un cal ce e de fapt pitic (sau un pitic ce se crede cal, încă nu m-am lămurit asupra acestui personaj aparte) poate oricând să vă facă să zâmbiţi. Dar pentru a-l cunoaşte mai bine pe Sorin Poclitaru, vă invităm să urmăriţi un interviu realizat de TV Intermedia.
Schimbăm registrul de la poveşti la poezii prin albumul de versuri Inima cu un pol, deoarece Sorin Poclitaru este poet nonconformist, aşa cum este descris şi în prefaţa cărţii, poeziile lui nefiind un produs al unei tendinţe a literaturii actuale, a unui stil impus de-a lungul timpului, versurile lui curgând natural, fie că e vorba de poezii de dragoste sau despre evenimente cotidiene, în ambele regasind şi un dram de umor.
Poate că în ultimul timp aţi tot auzit tot mai multe piese folk în prezentarea cărora se menţiona mereu numele lui Sorin. Şi în această carte am regăsit versuri pe care le-am tot fredonat la diverse concerte precum Facebook (Puiu Creţu) sau Cântecul celor două Ioane (Adi Beznă).
Anul acesta la Alba Iulia, Sorin a lansat aceste două cărţi şi în cadrul festivalului Ziua de Mâine, lansare despre care puteţi citi aici. Şi pentru că actorul Adrian Păduraru a însufleţit doua poezii, cel mai simplu mod prin care pot descrie cartea este chiar prin fragmentele recitate atunci:
“Nici proştii şi nici cei cu şcoală/ Nu cată, Doamne feri!, vreun rost,/ Schimbarea traiului anost,/ Ei vor femeia ideală./ Supusă ca un sclav barbar/ Şi răbdătoare Penelopa,/ Mai credincioasă decât popa/ Şi mai dorită ca un star.[…] Să fie musai şi frumoasă,/ Să stea la cratiţă cu drag,/ Să amintească numai vag/ Că ar dori cumva să iasă./ Să-i pari un zeu când sforăi gros,/ Cu burta-n sus ca o redută,/ Ca o conservă desfăcută,/ Să-i pari, din toţi, cel mai frumos.” (Femeia ideală).
Şi dacă nici în acest tip de carte nu vă regăsiţi, poate că a treia oară e cu noroc: Un (H)umor pentru mintea copiilor este o “plachetă de versuri hazlii” scrisă pe înţelesul celor mici, plină de personaje simpatice care trec prin tot felul de aventuri. Însă ce mi-a atras atenţia în mod special a fost un mesaj către Sorin de la unul din micii lui cititori:
Dragă autorule, Vreau să îţi spun că mi-a plăcut foarte mult poezia Căţeluşul meu, numai că trebuie să mai schimbi un pic ultimul vers. Trebuia să nu îl cerţi pe câine, că-i şi el om (suflet)! […]
Aşadar, Sorin se pliază cu uşurinţă pe multe stiluri, adresându-se tuturor, de la mic la mare, versurile lui regăsindu-se în numeroase piese folk din cele mai diferite: melancolice sau vesele, de dragoste sau umoristice.
