Seria noastră Poveștile Alchimiei continuă astăzi cu episodul 2, în care puteți afla cum s-au născut piesele La un han, Regii războinici și Dragostea e un tren. Poveștile fiecărei piese sunt spuse chiar de compozitorul lor, Marius Matache. Versurile celor trei piese, ca de altfel ale întregului album Alchimie, ce va apărea în această primăvară, sunt scrise de Sorin Poclitaru.
La un han
La un han e o piesă motivațională. Deși personajul principal, dacă îi pot spune așa, este o monedă, de la prima citire eu am văzut acolo un om care vrea mai mult de la viață. E un text mai puțin muzical (dovadă că sunt singurul care l-a pus pe muzică), ceea ce e oarecum neobișnuit pentru poeziile lui Sorin, dar am constatat asta abia la studio, când am început să îl lucrez cu Victor. Cred că Sorin era în vreo perioadă în care era asaltat de citate poptămașiene, că nici texte motivaționale nu scrie des.
Regii războinici
Despre Regii războinici aș spune că e o piesă atipică pentru mine. E compusă undeva în martie-mai 2014, urmăream înfrigurat ce se întâmplă în Ucraina, cu anexarea Crimeei. M-am cutremurat cât de ușor se joacă unii oameni, indiferent cât de puternici în lumea de azi, cu destinele unor oameni. Azi să fii cetățean al Ucrainei, iar peste o lună cetățean rus; sute de oameni morți, distrugeri imense de bunuri și oameni traumatizați poate pentru totdeauna. Am pus mâna pe chitară și pur și simplu loveam corzile, mai curând decât cântam. Iar când am văzut și textul lui Sorin, piesa a fost gata.
Dacă îți plac Poveștile Alchimiei, alătură-te campaniei de crowdfunding dedicate acestui proiect. Dă click pe bannerul de mai jos!
Dragostea e un tren
Din multe puncte de vedere, piesa aceasta e legată de Lehliu-Gară. Prietenia cu oamenii de La Partid, faptul că am cântat-o printre primele dăți acolo, în orașul de lângă linia ferată sunt doar o parte din ele. De aceea, această piesă le va fi întotdeauna dedicată lor. De asemenea, cred că e printre primele piese lucrate cu Cristi, pe care el se joacă de la cap la coadă, începând de la imitarea fluierului de ceferist și până la solistica de nai fabuloasă. Așa m-am convins ce îi poate capul cu adevărat.
