Râpa, de fapt, Străinul, e o piesă pe care e complicat să nu o știi, fan de folk sau nu. Autorul ei, pentru cine nu știe, este Vasile Leva (povestea sa a fost scrisă de Libertatea). Un merit uriaș în popularizarea ei îl are Vali Moldovan, a cărui variantă vă propun să o ascultați, în timp ce citiți discuția de azi.
Explozia piesei are loc în momentul în care piesa începe să circule în circuitul cluburilor montane. Textul este ușor modificat, la fel ritmul, transformat în “haiducesc” (foarte la modă în anii ’90).
Și atunci de ce a ajuns Râpa să fie atât de blamată? De ce unii își pun mâinile în cap când aud de ea? Un prim răspuns ar fi că, de mult prea multe ori, ea a fost cântată prost, lălăită, de oameni care aveau puțină spre deloc treabă cu muzica, ducând-o în derizoriu. Apoi, asemeni muzicii comerciale, când o auzi pe toate drumurile și în toate birturile, ți se cam apleacă.
Mai aveți și voi vreo explicație mai deșteaptă? Poate mi-a scăpat mie ceva, dar abia aștept să facem un update la articol cu părerile voastre, dacă mi se par pertinente.
Later edit: iată și varianta metal a piesei
Credit foto: Cristinel Dohatcu
2 thoughts on “Râpa”
Adrian
(8 September 2022 - 22:44)Rapa nu este doar un cântec folk, a fost parte din multe amintiri ale unei generații și încă este. A cunoscut iubiri, regasiri, despărțiri și multe alte asemenea.
La fel ca despre Rapa, se poate vorbi despre multe alte cântece cântate prost și lălăita, dar intr-un cadru încă mult dorit de acei oameni (Aviația, Cerbul, Sâmbătă seara, Sobița…)
Așa că, mai bine sa ne bucurăm de ce înseamnă Râpa pt fiecare si sa nu ajungă pe “mâna” lu Mărgineanu…
Marius Matache
(9 September 2022 - 13:16)@Adrian sincer, prefer sa il cante Margineanu bine decat sa il lalaie 100 de oameni prost 🙂
Pana la urma, despre asta e vorba, sa fie cantat coerent, nu la betie si in bataie de joc 🙂