Cand sentimentele se linistesc, Mozart still Rocks!

Mozart Rocks e probabil un paradox. Si tocmai de aceea, nu am vrut sa scriu imediat dupa spectacol, ci am asteptat 1 saptamana, pentru a lasa gandurile, senzatiile si perceptiile asupra unei imbinari de clasicism si modernism cum rar s-a incercat in Romania sa se sedimenteze. In plus, am vrut sa astept ca multi din cei ce au asistat la show sa incarce filmari cu momente din acesta.

Mozart Rocks 2010 a fost dedicat Asociatiei Telefonul Copilului http://www.telefonulcopilului.ro si pentru acest fapt orchestra simfonica a Filarmonicii “George Enescu”, condusa de Maestrul Tiberiu Soare, a acceptat sa evolueze pro-bono in cadrul Mozart Rocks, generand astfel toate premisele unei reprezentatii de exceptie. Si pentru ca simfonicul era dominant in spectacol, orchestra a deschis balul, cu un prim pasaj, urmat de Child’s Anthem (Imnul copilului), piesa pentru care au urcat pe scena toti artistii ce urmau sa evolueze in spectacol.

Show-ul l-a deschis timisoreanul Horia Crisovan, interpretand Nunta lui Figaro – probabil una din cele mai cunoscute arii ale lui Mozart. Claudiu Ursache (The Marker) este meziniul proiectului, dar fara indoiala ca a fost unul din cei mai spectaculosi si mai pe gustul celor prezenti la Sala Palatului. Florin Demea, chitaristul trupei Riff si veteranul proiectului, a emanat forta, sound-ul lui, figura lui ducandu-ma cu gandul la Brian May (Queen).

Intrucat am participat si la repetitii, stiam de una din surprizele pregatite pentru public – High Hopes a celor de la Pink Floyd, cu Dan Helciug vocal (si imbracat ca un nobil de la curtea regala a Frantei) si Calin Grigoriu alternand chitara acustica (cu corzi de plastic) cu slide-ul Fenderului electric.

Cezar Popescu (Vita de Vie) a fost imperial pe Carmina Burana, Remus Carteleanu a cantat muzica clasica cu aceeasi daruire cu care a cantat alaturi de Metrock sau Laura Stoica, Adrian Stoenescu a avut propriul sau intermezzo de muzica electronica, nu a fost un simplu instrumentist. Andrei Ilie a fost singurul tobar prezent la Mozart Rocks, dar el i-a acomaniat magistral pe toti instrumentistii ce au urcat pe scena, indiferent de stilul pieselor abordate. Cosmin Lupu a canalizat in cel mai constructiv mod cu putinta emotiile pentru un recital de finete si eleganta.

Din punct de vedere personal, intotdeauna am avut o atractie aparte pentru chitara bass, desi am cantat mereu pe chitara armonie, probabil mitul “merele din curtea vecinului sunt mai dulci”. Dar ce poate face Adrian Ciuplea cu un bas cu 6 corzi pe o piesa clasica – Saint-Saens, Allegro Apassionato – este aproape imposibil de descris, asa ca va invit sa vizionati reprezentatia acestuia.

Si Mozart Rocks a fost si international, datorita lui Trond Holter, chitaristul celor de la Wigwam, care a cantat alaturi de Elena Vasile (v-o mai amintiti? pe vremuri a cantat etno alaturi de grupul Hora, apoi rock in grupul Raza, cu George Patranoiu) Sleeping sun a celor de la Nightwish (reprezentanti de vaza ai rockului simfonic).

Calin Grigoriu a fost responsabil pentru aranjamentele orchestrale pentru mai multe din piesele cantate la Mozart Rocks. Iar alaturi de Nadine a cantat o prelucrare dupa Led Zeppellin si Kashmir care a facut sa vibreze publicul din Sala Palatului, dar a cantat si o piesa a unuia din muzicienii care i-au determinat stilul – Yngwie Malmsteen. Remus Carteleanu si Horia Crisovan au facut un duet memorabil pe Brahms si al sau Dans ungar, pe care va si invitam sa il savurati in clipul de mai jos.

Ultima surpriza a serii a fost Ioan Gyuri Pascu si “tambalagiul anonim” adus pe scena pentru a reproduce fidel piesa Tara arde, babele se piaptana, asa cum a fost ea orchestrata in original in 1993.

I-am lasat la sfarsit, desi ar fi trebuit sa ii mentionez la fiecare paragraf. Ma refer aici la Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, condusa imperial de Maestrul Tiberiu Soare. Eleganta, prestanta, sobrietate, performanta, daruire, arta sunt cuvinte prea sarace sa descrie ce au realizat membri orchestrei la Mozart Rocks, dincolo de unele afirmatii tendentioase ca nu ar trebui sa se afiseze alaturi de rockeri. Cat despre Maestrul Tiberiu Soare, inca de la repetitii m-a impresionat prin usurinta cu care pe de-o parte dirija orchestra, corectand o “patrime” la trombon sau intensitatea sunetului trianglului, iar pe de alta colabora cu chitaristii, adaptand partiturile sau indicand tempo-ul. De altfel, nu de putine ori am avut senzatia ca poate lasa in orice moment bagheta deoparte pentru a prelua un Ibanez sau un Fender si a continua sa cante alaturi de orchestra. Maestre, chapeau!

Iar daca Mozart Rocks exista si a fost posibil si in 2010, acest lucru i se datoreaza lui Constantin Teodorescu. Sau, glumind si parafrazandu-l un pic, “mustaciosului” ce a prezentat intregul spectacol, presarat cu glume si cu laude la adresa muzicienilor, fie ei chitaristi de rock sau instrumentisti ai orchestrei. In plus, scrie cu o savoare aparte, de aceea v-am indicat si blogul lui personal.

Cei care au fost in sala la Mozart Rocks stiu ca e greu sa gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie ce s-a intamplat acolo. Celor care au ratat acest eveniment, le recomand ca la urmatoarea reprezentatie sa nu mai lipseasca. Pentru ca Mozart Rocks, pentru ca Mozart suna tare bine alaturi de chitarile electrice ale unor artisti extrem de talentati.

Detalii despre proiectul Mozart Rocks gasiti pe www.mozartrocks.ro/