Dinu Olarasu ne-a vizitat saptamana trecuta, din nou, pe trecerea de pietoni. Intr-o atmosfera de “intre prieteni” – nici prea multa lume, dar nici putina, cat sa te simti in largul tau de oriunde ai fi fost – impreuna cu el ne-au cantat: Titus Constantin, Myshu Calian (tocmai din Cluj ajuns pe meleaguri bucurestene), dar si Ovidiu Mihailescu.
In acorduri de “Primavara”, Titus a deschis seara. Ne-a povestit apoi despre “Daria Ioana” si ne-a condus spre “Fericire simpla”. Myshu a venit insotit de Tudor Badescu, si a fost o surpriza placuta pentru toti cei prezenti. O voce puternica, versuri cu stil si suflet, muzica aleasa. Piese precum “Un strigat”, “Scrum”, “Mitel” si ceea ce cred ca va deveni primul sau hit, “Viteza sangelui meu”.
Chitara si microfonul i-au revenit lui Dinu (acompaniat de Titus). Muzica lui e o muzica pe care o gusti. Mai mult decat o asculti, sau o simti, e tipul de muzica care ti se infiltreaza adanc in suflet. O savurezi, o fredonezi in soapta, ca sa nu ii strici savoarea, te face sa zambesti, sa plangi, sa simti. Sighisoreanul Dinu Olarasu a inceput recitalul cu un avertisment in forta: “Fereste-te de Bucuresti”, ne-a adus aminte ca pentru a zambi “N-ai nevoie de foarte multe” si ne-a povestit pe scurt despre “Cutia de scrisori” si “Ochiul dracului”. Prima parte a recitalului s-a incheiat cu indemnul “Haideti sa credem in flori”.
Pauza a fost imbogatita muzical de catre Ovidiu Mihaielescu, cu piesele “Imperfect”, “In paradis”, “Dali” si “Oamenii se tem”.
Partea a doua a concertului a fost cea a pieselor mai “de suflet”, Dinu vorbindu-ne de o dragoste de “2000 de ani” si asigurandu-ne cum ca e “cel mai fain baiat”. “Ploaia asta nebuna” a facut liniste, iar incheierea a venit cu “10 ani” si “Suna-ma noaptea”.
Pentru cei care au mai intaziat putin dupa incheierea concertului, prietenii invitati ne-au mai bucurat sufletul cu cateva piese. Titus, Myshu si Stefan Tivodar ne-au purtat prin lumea coverurilor cum ar fi “Tears in Heaven”, “Wish you were here”, “Esarfa in dar”, “Condamnare” sau “Hit the road Jack”.
Nu pot decat sa ii multumesc lui Dinu Olarasu si prietenilor lui pentru seara de pe trecerea de pietoni. O seara cum trebuie sa aveti macar o data la ceva timp, in care muzica sa fie mai mult decat prilej de intalnire sau de joaca, ci sa fie o delicatesa pe care o gustati cu toata pofta si al carei gust va ramane intiparit in suflet.
Pentru ForeverFolk, Oana
