Serile din Iron City sunt cunoscute degustatorilor de folk si sunt prilej de rupere de nebunia Bucurestiului in fiecare miercuri. De ceva timp incoace, echipa stabila a FolkFrate (formata din Mysha, Teddy si Jonnie) a inceput sa adune invitati de soi pentru aceaste seri. Miercuri, 10 iunie, cel care ne-a fericit inimile a fost Mircea Vintila.
Intr-un decor proaspat, cu un sistem de sonorizare nou, am asteptat cu nerabdare sa il vad, si mai ales sa il aud pe Ciocu Vintila. Deschiderea serii a fost facuta de catre cei trei mai sus mentionati, cu piesa Destin cand vine toamna si in acorduri de Mar Verde – Nu vreau.
O surpriza placuta a fost prezenta lui Ionut Mangu din Cluj. Un prieten ce canta folk si care ori de cate ori vine in vizita in Bucuresti ne incanta cu piesele sale sau cu diverse coveruri. Ne-a purtat Catre stele, am fredonat Nu stiu ce am si ne-am facut declaratii de dragoste in Hasuri. Altii clujeni, cei de la grupul Unde, au fost prezenti printre noi cu piesa Lentile de contact, in intrpretarea lui Ionut. Finalul mini-recitalului a fost piesa De-ar fi sa vii (in original interpretata de Mihaela Runceanu).
Cu emotie evidenta, pe scena a urcat Dragos Boeru. Piesele sale s-au inscris in registrul cu care Dragos ne-a obisnuit pana acum: cu multa caldura, un dram de poezie, simplu si frumos. Am mers pe 1000 de drumuri, cu Postalionul sau in timp ce Vine ziua ta. Aproape de final am primit Un gand si, ca un preludiu a ceea ce urma, piesa lui Mircea Vintila – Voi noi generatii.
Cu un zambet pe fata si in lumina reflectoarelor (la propriu), Ciocu’ si-a inceput recitalul cu piesa Lordul John si ni i-a prezentat apoi pe Constantin si Veronica. Am fost fiecare dintre noi un Om pe niste scari, am vorbit despre cum e Pamantul deocamdata, am desenat-o pe Dama de pica, am mers la Hanul lui Manuc si am iesit la plimbare Pe Corso, ne-am oprit sa bem o bere la Laptaria lui Enache, am furat camasa de noapte de la Miruna, si am asteptat Peste rabdari sa aflam “spune-mi cine te-a mai purtat printre nori”… Pana la urma, am fost toti intr-o Barca. Una in care s-a cantat din plin, s-a dat din palme, in care s-a glumit, s-a pastrat liniste atunci cand a fost cazul. Probabil cel mai mare plus al concertului, in afara muzicii in sine, a fost sentimentul de apropriere intre Mircea Vintila si public, o apropiere ce a parut sa ii faca pe toti cei prezenti sa se simta bine.
Voi remarca insa si singurul aspect al concertului care m-a deranjat oarecum, si anume folosirea negativului. Dincolo de a fi, cel putin in prezent, o practica din ce in ce mai des intalnita pe scena de folk romaneasca, consider ca un negativ nu face nimic altceva decat stirbeasca din frumusetea “omului cu chitara” cum este descris atat de des cantaretul de folk. Cu toate acestea, domnul Vintila a reusit sa treaca intr-o mare masura aceste neajunsuri ale negativului, nelasandu-se inchis in acesta si ramanand natural si vorbind, incurajand, lasand publicul sa cante.
Puse cap la cap, toate cele intamplate la FolkFrate cu invitat special Mircea Vintila, au creat o atmosfera frumoasa, un eveniment artistic de calitate si o seara frumoasa intr-un Bucuresti din ce in ce mai incins de caldura verii.
Sursa foto: DeviantArt – Alooper21
2 thoughts on “O seara de FolkFrate cu Mircea Vintila”
Cocobirlozaur
(19 June 2009 - 22:26)Cum se poate vorbi despre folk ? As vrea sa particip si eu la conversatii. Ce trebuie sa fac ?
Multumesc.
Marius
(20 June 2009 - 10:24)Acesta nu e un forum de discutii. Poti posta comentarii despre articole care apar pe siteul nostru.