A fost o data, in trecut, o perioada in care mersul la Opera era rezervat nobililor de rang inalt si oamenilor care decideau destinele unor tari. Poate tocmai de aceea, mai mult decat teatrul, Opera pastreaza in continuare izul unor povesti frumos scrise, imaginea rochiilor de epoca, si atmosfera unui loc distins.
In comparatie cu trecutul, insa, mersul la Opera astezi nu mai este o distractie costisitoare si rezervata numai grupurilor de privilegiati. Ba chiar din contra, o seara la Opera Nationala din Bucuresti este mult mai ieftina decat o altfel de iesire, si are avantajul de a va rupe din agitatia orasului.
Compania de Opera Romana, ca trupa artistic de teatru liric, s-a facut cunoscuta inca din 1885, iar infiintarea Operei Romane ca institutie finantata de buget s-a realizat in 1921. Actuala cladirea a Operei Nationale Bucuresti a fost ridicata in 1953 si are o capacitate de 2200 de locuri. Cladirea este inaltata pe doua nivele, iar sala de spectacole are forma de potcoava. La trei ani de la institutionalizare, in 1924, Anton Romanovski, de origine poloneza si fost prim-solist, se stabileste in Romania si pune bazele companiei de balet.
Un spectacol de balet a fost si alegerea noastra atunci cand ne-am hotarat ca e timpul sa re-descoperim opera. Pe muzica la Adolphe Adam, sub coregrafia lui Jean Corrali, Jules Perrot si Marius Petipa si adaptarea lui Mihai Babuska, “Giselle” este o productie a anului 2009 pentru ONB. Baletul se desfasoara in doua acte, fiecare act formand in sine o poveste, decorul trecand de la unul luminous si plin de viata la unul sumbru si intunecat.
Actul I se desfasoara la marginea unei paduri, intr-un decor idilic. Acolo locuieste Giselle, cea a carei inima ii este furata de un misterios strain aparut la usa ei. In acealasi timp insa, padurarul Hans, si el indragostit de Giselle, descopera ca hainele strainului sunt, de fapt, haine de print. In timp ce Giselle danseaza fericita ca pentru a isi expune fericirea in fata tuturor, un sunet de corn anunta trecerea regelui, si a logodnicei fiului sau prin zona. Acestia se opresc la casa fetei, iar viitoarea printesa este atat incantanta de exuberanta Gisellei, incat ii daruieste un colan de aur. Din pacate insa, Hans apare si, sunand din corn, il obliga pe print sa isi demaste identitatea. Giselle este socata si ranita, iar inima ei slabita ii mai da putere pentru un ultim dans inainte de a muri.
Actul II ne traspune intr-o lume onirica, in cadrul intunecat si sumbru al cimitirului. Acolo, o data cu lasarea noptii si aparitia lunii, apar si ielele. Spiritul Gisellei este si el adus printre ele. Dar, pe langa acestea, printul Albert apare, cu un buchet de flori pentru a il lasa la mormantul celei pe care a iubit-o. Prinsi intr-un joc al imaginatiei si fantezei, cei doi danseaza pana dimineata, inconjurati de iele si de dansul acestora.
Partea a doua a baletului este, de departe, cea mai impresionanta. Pe langa decorul specificat anterior, costumele balerinelor si sincronizarea acestora au adus murmure de admiratie pe buzele tuturor celor prezenti in sala Operei Nationale Bucuresti.
O seara la Opera nu este scumpa. O seara la Opera nu aduce dureri de cap, nu necesita taxi pentru intoarcerea acasa (pentru ca spectacolele se termina la ore la care trasportul in comun inca circula) si nu sufera niciun fel de contraindicatie. Iar o seara de balet o sa va aduca aminte ca exista si povesti pentru ca nu e nevoie de cuvinte. O sa faca sa redefiniti idea de gratie. Si o sa traspuna intr-o lume in care muzica si gesturile pot umple doua ore fara ca tu sa simti si in cel mai placut mod cu putinta.
Programul Operei Nationale Bucuresti, detalii despre spectacole si informatii, gasiti pe http://www.operanb.ro