Atunci cand Marius Matache ne-a invitat la un “concert de iarna” cu siguranta nu ne-am asteptat ca data acestuia sa fie chiar in ziua in care zapada a blocat Bucurestiul, cu prima ninsoare a iernii. Dar dincolo de vijelie si de patinajele din trafic, iata ca pe 15 decembrie, in 100 Crossroads, s-a strans public numeros pentru a il asculta de Make (asa cum il cunostem mai toti pe domnul Marius Matache), impreuna cu Folk Band Imperfect (care de data aceasta a stat sub semnul revenirii in tara a percutionistului Radu Tudoroiu, si sub chitara electrica a lui Dan Sandulescu).
Ca sa ne dezmortim un pic, concertul trebuia inceput in forta, iar “Poem cu cai” a ajutat din plin. Si cum multa lume se tot gandea cat de bine ar fi fost sa fie vara, ne-am traspus pret de o piesa in alt orizont, la intalnirea cu “Marea”. Si parca pentru a ne demonstra capacitatea de a fi “Tanar si liber”, ne-a fost servita prima piesa compusa de Make, “Zmeul”.
Traim intr-o lume defazata si “Dali” (piesa compusa pe versurile lui Ovidiu Mihailescu) a avut grija de ne (re)aduca aminte de aceasta. Iar din capitolul “probleme cu care ne confruntam”, pe parcursul serii ne-am dus “La piata” si am constat cu tristete “Ce de vaci (sunt) in Bucuresti”, pentru a ne dori la unison ca la un moment dat sa ne trezim in alta tara, o data cu una dintre piesele noi ale serii “Cantec de stat in gat” (oficial numita Tara momentana).
Printre toate acestea, s-au strecurat doruri, amintiri, momente intr-o trecere prin diverse anotimpuri. Am avut “Primavara” dar si “Nu mai vine primavara” (pe numele ei adevarat Balada haosului absurd), ne-am strecurat cu toti intr-o “Toamna” plina de nostalgii, si am revenit in atmosfera de plina iarna impreuna cu un “Colind pentru prieteni”, cu o piesa noua “Colind de dor” si cu “Ultima ninsoare”.
Invitat special si surpriza al serii a fost Puiu Cretu, care si-a deschis minirecitalul cu o minunata “Noapte de decembrie”. Am privit apoi cum “Se duc iubirile” in timp ce scriam “Balada pentru Daniela”, sau ne imaginam “Dragoste in fan”.
S-au infiltrat printre piesele serii si coveruri fredonate la unison, atat din repertoriul international ( “Wish you were here”, “Where you think you’re going”, “Knoking on Heavens door”), cat si din cel national (“Lili”, “Amintire cu haiduci”).
“Si totusi” toate acestea nu se puteau incheia oricum, decat cu o poveste mereu nescrisa care se petrece (unde?) “In padurea cu alune”.
Prima zapada a anului a coincis cu o seara intre prieteni. Glume intre cei de pe scena, glume intre public si artisti, atmosfera calda si destinsa, numai buna de dezmortit sufletele, de batut din palme, de fredonat.
foto: Radu Tudoroiu
