Exista oameni din care muzica vine doar ca o continuare fireasca a fiintei lor. Oameni carora le stralucesc ochii a lumina atunci cand sunt in fata publicului, si care se bucura in fiecare moment de harul pe care il au.
Oameni care stiu si sunt constienti de statutul lor de artist. Si care isi cer minimumul de respect in fata publicului. Si atunci cand nu il primesc, isi asuma misiunea de a educa, prin vorba, sau lasand chitara, si coborand de pe scena in fata lor, asezandu-se pe jos, cantand rar si apasat, de ti se face pielea gaina, si te duci cu gandul spre sate indepartate si voci ancestrale care stiu a blestema.
Apoi revin la tine, cu zambet cald, scot cablul din chitara, si in tacerea care se aseaza firesc in tot barul, iti canta parca numai tie o piesa care te rascoleste.
Am avut placerea de a vedea un astfel de om in seara de 16 februarie, de a ne intalni muzical cu un asemenea artist. Am plecat spre casa cu bucuria unui concert in care muzica ei a curs direct spre inimile noastre si cu respectul innoit fata de femeia al carei timbru vocal nu poate fi confundat nicicand si nici imitat. Aceasta artista este nimeni alta decat Zoia Alecu.
Ca un obisnuit al clubului 100 Crossroads si al serilor de folk de marti seara, Dragos Boeru a deschis seara ca un Nebun de tot cu un Gand frumos . Au fost si 1000 de drumuri sau De ziua ta si o piesa noua al carei nume inca se lasa asteptat.
Spre incantarea publicului, Zoia si-a luat locul de drept pe “tronul” scenei si deja pusa pe sotii si povesti am cantat cu totii Le chanson de Rita. Nu au lipsit piesele de pe albumul “Vino aici”,piese cu mesaje ce-ti impun sa asculti versurile Inca un tren , Oua de roua, Nimic , am strigat dupa Cristina prin Alo, Cristina insa ea tot n-auzit.
Au urmat si Paradoxuri desprinse din viata cotidiana, insa totusi am uitat Pe ce lume sunt caci Se intampla sa provoci un scandal, mesaj adresat cu subinteles catre o parte din public (destul de galagioasa). A fost Luna plina si ne-am amintit de unul din cele mai frumoase sentimente, de prietenie, prin Vino aici . Si daca tot vorbeam de prietenie n-au lipsit nici cei Trei galosi. Aceeasi Zoia ne-a purtat cu gandul spre Carari de maci cu izuri siberiene si povesti stravechi.
Asa cum am spus mai devreme, pentru a da o lectie si chiar pentru a veni in mijlocul nostrum, Zoia a lasat chiatara si doar cu microfonul, s-a asezat in mijlocul nostru pentru a canta. Si nu orice piesa, ci Frica de mormant. Rar am vazut vreun artist care, prin doar puterea vocii si a mesajului sa faca liniste deplina. N-a putut sta departe de chiatara prea mult si ne-a incantat de-a dreptul cu piesa Orbii.
Nu ne puteam satura de piesele ei si ne doream mai mult chiar daca bisul se cantase deja. Dar asa, ca pentru noi, intim, cu chitara pe genunchi a cantat incet, impreuna cu partea din public ce se stransese in jurul ei, Ploua.
A fost un concert inedit, cum poate nu-l vom vedea mereu, desi ne dorim sa retraim acele emotii cat mai des.
