DragoBertzi la Cinema Patria

S-a intamplat din nou: la cinema Patria din Bucuresti a rulat un spectacol de muzica buna, sub impresiariatul lui Aurel Mitran. Dupa Alexandru Andries, Nicu Alifantis, Florin Chilian si Ioan Gyuri Pascu, a fost randul lui Ducu Bertzi sa se afle in fata spectatorilor (numerosi, ce-i drept). Spectacolul a fost intitulat cum nu se poate mai sugestiv: “DragoBertzi”, fiind dedicat sarbatorii de Dragobete (24 februarie).

Dupa intrarea pe scena a celor care aveau sa ne cante timp de aproape doua ore – alaturi de Ducu aflandu-se Victor Solomon (chitara) si Mihai Nenita (vioara) – din spatele salii s-au auzit acordurile unei piese populare. Maramureseanul Bertzi ne pregatise o surpriza: un grup de cantareti populari din zona pe care o indrageste atat de tare si pe care o aduce in cantecele sale, ce au traversat cantand sala, pana au ajuns pe scena.

Acum, ca deja ne rupsesem de centrul Bucurestiului si intrasem intr-o lume autentica, cu sunete ancestrale, a fost randul lui Ducu Bertzi sa ne poarte Pe Iza pe langa apa. Piesele lui Ducu sunt piese care au in centru ideea de dragoste, fie ca sunt povesti ale unei asteptari (Pe cine si pe cate carari, In ziua cand va fi sa vii, Si de-ar fi), , fie ca sunt momente de fercire sau contamplare (Iertarile, Daca tu, De mii de ori) , fie ca sunt radaci adanci ale spiritului de morosan al artistului (Balada firului de iarba, Fata batrana).

Un alt moment special a fost cel al micro-recitalului sustinut de Mihai Nenita. Dupa cateva probleme tehnice in prima parte a spectacolului (vioara uneori auzindu-se prea tare, alteori aproape deloc, si diverse cabluri care refuzau sa functioneze cum trebuie), acesta si-a inceput momentul cu ceea ce parea a fi o joaca cu sunetele viorii. A urmat insa ceva mai mult, o demonstratie de improvizatie muzicala care te tinea cu urechile perfect intinse spre scena, pentru a prinde urmatoarea miscare a artistului.

Bineinteles, nu au lipsit din recital piesele cele mai  cunoscute, precum Focul vantat, Suflet fara chei, M-am indragostit numai de ea, sau Omul padurii. Acestea de altfel au fost si cele care au animat publicul, in special spre finalul spectacolului (exprimandu-mi parerea personala ca mi-ar fi placut un public mai putin static, si care sa fie un pic mai prezent in comunicarea cu cel de pe scena).

Finalul de spectacol i-a adus din nou pe cei de la Grupul Marmatia pe scena, intr-un joc muzical extrem de placut. Consider ca, in special cand e vorba de muzica folclorica, autenticul se deosebeste de fals extreme de usor. Iar prietenii maramureseni ai lui Ducu Berti ne-au adus o mostra cat se poate de autentica de muzica straveche, si care sa ne umple sufletul inainte de plecare.

“DragoBertzi” a insemnat un prilej de intalnire cu muzica intr-un spatiu inedit, a insemnat un public variat (mai ales daca ne gandim ca erau prezente cam trei generatii de ascultatori in sala), a insemnat uneori si mici probleme tehnice sau de sunet (dar niciodata atat de puternice incat perturbe ceea ce se intampla pe scena), a insemnat o trecere prin stari muzicale diferite, toate interpretate cu suflet si toate avand in spate o poveste. Ducu Bertzi, alaturi de Mihai Nenita si de  Solo, si cu invitatii din Grupul Marmatia, au rulat filmul mai multor povesti muzicale de dragoste la Cinema Patria. Si asteptam cu nerabdare urmatoarea proiectie.

[nggallery id=62]