Am avut ocazia, de-a lungul timpului si prin intermediul destulelor concerte la care am participat, sa il ascult pe Puiu Cretu. Cu toate acestea, pana luni, 15.03.2010, nu participasem la niciun concert in care Puiu sa fie cap de afis, asa ca m-am indreptat spre Expirat. Recunosc, am ajuns acolo cu cateva temeri, intrucat stiam din experienta ca amplasarea scenei la fata locului nu e tocmai cea mai buna (din cauza unui stalp de sustinere care obtureaza privirea) si ca uneori, sonorizarea lasa de dorit.
Inceputa putin dupa ora 21.30, seara lui Puiu Cretu (si a invitatilor sai) s-a dovedit a fi una frumoasa, cu piese noi si piese vechi, cu divese coveruri, cu noi descoperiri, si cu o atmosfera calda din partea unui public nu foarte galagios si receptiv.
Concertul a fost deschis de Puiu si Andreea (membra a grupului Lemn Dulce, invitat special al concertului), povestind despre Dragoste in fan, bineinteles totul Pana nu se intuneca. Pentru a destinde atmosfera am avut parte de un cover binecunoscut Blowin’ in the wind, primind apoi indicatii despre Puterea sa alegi.
A urmat la apel grupul Lemn Dulce (Andreea Uta – voce si chitara, Cristina Lupu si Catalina Mihai), din Curtea-de-Arges. Fetele au facut fata cu brio primei lor repezentatii mai mari pe o scena bucuresteana, castingand publicul printr-o serie de coveruri (Wonderwall, Ochii tai, Have you ever seen the rain), dar aducand si piese proprii, precum Un alt nu si Ploua. Faptul ca piesele lor au alternat cu piesele deja cunoscute, a mentinut publicul atent, si e de apreciat faptul ca acesta le-a sustinut prin aplauze si referene cantate la unison.
Alt invitat al serii a fost Proiectul Tivodar (Stefan Tivodar – voce, chitara si Alex Nichita – vioara, chitara). Intr-un alt tip de registru decat cel al folkului clasic, tinzand fie spre zona rock, fie spre blues, cei doi au creat o bresa in desfasurarea serii, fie prin piese proprii (Oameni de lut, Frica, Discurs), fie prin coveruri (Seductie, Hit the road Jack). Chiar daca stilul a diferit radical fata de prezentele anterioare pe scena, nu se poate spune ca momentul a fost nelalocul lui, cei doi fiind si ei receptati in mod pozitiv de public (din care o parte cu siguranta avusese ocazia sa ii asculte si la propriul lor concert in Expirat).
Era timpul ca cel in jurul caruia se unisera toti pentru aceea seara sa revina pe scena. Puiu a revenit, de data aceasta singur, plin de verva si aducand in tolba de cantece piese care fie se facusera cunoscute in perioada grupului Voua (Balada pentru Daniela), fie piese de-ale prietenilor (Tanar si liber), dar si piese in prima auditie (Vrajeli de toamna, care, conform declaratiei lui Puiu fusese scrisa cu “vreo doua-trei saptamani in urma”).
Am parasit atmofera de voie buna instaurata pe scena Expiratului (intre timp, pe scena mai aparusera Andreea, cu vocea si tamburina, sau Stefan cu muzicuta), fredonand Se duc iubirile. Sursele prezente pana la final au confirmat ca totul s-a incheiat undeva in jurul ore 1, si e de inteles. Pentru ca nici eu nu am simtit cand trecusera cele doua ore si mai bine de la inceputul concertului pana in momentul plecarii. Ceea ce e semn bun, al unui eveniment care a strans laolalta prieteni, muzica buna si un program care nu lasa loc plictiselii.
Prin urmare, concluzia reprezentantului ForeverFolk la fata locului este ca asteapta cu nerabdare urmatorul concert marca Puiu Cretu.
