Prima zi a lunii martie nu a adus doar cu sarbatoarea martisorului ci si un numar mare de concerte folk, Bucurestiul frematand de evenimente.
Unul din concertele folk de marti, 1 martie, a fost cel in care cei trei Mircea (Mircea Baniciu, Mircea Bodolan si Mircea Vintila) s-au reunit pentru o nou concert Cei trei M dupa ce anul trecut nu a avut loc.
Evenimentul a avut loc la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, cu un public destul de numeros insa nu ca acum 2 ani, un public diferit de obisnuitele concerte folk, un adevarat mix de generatii unde am putut vedea de la elevi si studenti, la domni si doamne veniti parca pentru a vedea ce s-a mai intamplat cu folkul generatiei lor.
Seara a inceput cu Mircea Baniciu, care datorita unei “emotivitati” provocate de o raceala a hotarat sa fie el cel ce va deschide seara. Tipic concertelor lui Mircea Baniciu, nu au putut lipsi povestile din vremuri trecute, remarci amuzante la adresa celor ce aveau sa urmeze pe scena si tot felul de anecdote printre piesele cantate.
Desi raceala i-a dat mult de furca lui Mircea Baniciu, acesta a dorit sa ofere un spectacol de calitate prin piesele “Tristeti provinciale”, “Intoarcerea la orient”, dar si piese mai romantice pe post de cadou pentru doamne si anume “Esarfa in dar”,” Daca ai ghici”, “Dealul cu dor”. Au urmat si “Cantecul ceasornicarului”, “La-nceput de drum” insa publicul s-a incalzit abia in momentul care a fost cantata piesa “Vremuri” si nu de artist, ci integral de public, ba chiar a tinut sa mentioneze ca publicul stie uneori mai bine versurile decat el. Nu puteam rata nici “Vara la tara”, iar pentru a incheia in forta prima parte a concertului, a cantat “Andrii Popa”.
Cel de-al doilea Mircea a fost Mircea Bodolan, a oferit un recital in mare parte diferit de celelalte doua caci am “S-a votat codul penal” sau chiar piesele cu o dragoste povestita altfel in “Sfantul Valentin”, “Draga, lasa-ma sa dorm” si nu numai. Nu a putut lipsi nici “Fata din vis”, fiind una din cele mai cunoscute piese ale sale. Recitalul s-a incheiat prin “Cantecul bufonului” si o interpretare muzicala a poeziei eminesciene “Lacul”.
Apogeul serii a constat in recitalul lui Mircea Vintila. Daca pana acum publicul a fost oarecum doar spectator, piesele lui Ciocu’ Vintila i-au facut sa cante si chiar sa danseze.
Mircea Vintila, ca “Un om pe niste scari” a adus in atentia publicului povestile unor personaje cunoscute demult, “Constantin si Veronica”, “Lordul John” sau “Miruna”. “Pamantul deocamdata” pare inca sa aiba un mesaj actual iar intr-o nota mai vesela “Noi n-avem” (plapuma sa ne-acoperim copiii). Ne-a plimbat pe la “Popa Nan”, “Laptaria lui Enache” sau “Hanul lui Manuc”, am aplaudat, am cantat, am “dansat” si mimat valurile fredonand “Barca”.
Desi inca amuza publicul spunand ca cea mai recenta piesa a sa este “Mielul”, am putut asculta si o piesa aparent noua. Poate domnul Vintila ne pregateste surprize (un nou album?), desi pe scena nu a declarat nimic.
A fost un martisor muzical reusit, au sarbatorit venirea primaverii cantand si in ciuda unui inceput destul de rigid din partea publicului, seara s-a sfarsit cu zambete si multe aplauze, lumea plecand cu adevarat incantata.
