Finalul Festivalului Ziua de Mâine – Nicu Alifantis şi Şemineu Band

Din momentul în care am lansat site-ul ForeverFolk am încercat să urmăm câteva principii clare, printre care obiectivitatea în ceea ce priveşte evenimentele şi artiştii despre care vom scrie. De asemenea, au fost concerte care m-au impresionat atât de mult încât mi-a fost aproape imposibil să scriu.

Un astfel de experiment este cronica unui concert incredibil al unui artist complet alături de un band care ne-a tăiat răsuflarea. Ultimul recital din cadrul festivalului Ziua de Mâine de la Alba Iulia i-a aparţinut lui Nicu Alifantis şi Şemineu Band, o formulă pe care am văzut-o doar într-unul din concertele de lansare a albumului Cântece de şemineu şi pe care mi-am dorit foarte mult să o revăd, însă ceea ce avea să urmeze mi-a întrecut orice aşteptări.

După terminarea recitalului Pasărea Colibri, publicul a stat câteva minute cu sufletul la gură până când toate instrumentele şi aranjamentele au fost gata pentru ce avea să urmeze. Detaliile tehnice parcă pregăteau scena pentru un concert simfonic: 12 microfoane, 28 de canale, 8 monitoare şi 5 chitări, asta ca să nu enumerăm şi impresionanta colecţie de instrumente de percuţie ale lui Berti Barbera.

Rând pe rând au intrat pe scenă Mihai Neniţă (vrăjitorul cu vioara albastră cum l-a numit unul din bloggeri), Adrian Flautistu (contrabas), Berti Barbera, Virgil Ianţu alături de Bogdan Tudor şi Mircea Ciurez şi nu în ultimul rând Marcel Moldovan (tobe). Nicu Alifantis ar fi vrut să intre prin sală, printre oameni, dar cum scena nu are prevăzută o scară de urcat din sală, a renunţat şi, aşezându-şi tacticos pălăria, şi-a urmat colegii pe scenă direct din culise.

S-a dat startul prin Cântec de grădinar şi Cântec de iarnă, moment în care ne-am dat seama că piesele sună diferit de cum le-am ascultat la lansarea albumului. Deşi cunoşteam versurile, parcă ascultam alte piese, alte poveşti cu un final încă necunoscut. N-au lipsit nici micile intervenţii “vocale” dintre piese ale trio-ului Ianţu – Ciurez – Tudor, cum ar fi Cântec de îngeri (care la “cererea publicului” a fost cântat de 2 ori) sau Cântec cu căluţ de mare care dat şi o notă umoristică serii.

Nu am să înşir playlist-ul serii, pentru că acest concert nu se poate povesti la adevărata lui valoare. În schimb au existat momente care trebuie “imortalizate”. Ploaie în luna lui Marte, piesă pe care am ascultat-o cu orice prilej, a reuşit în acea seară să transmită o emoţie pe care rar am simţit-o într-un concert. Publicul a început să aplaude puternic imediat ce Mihai Neniţă a cântat primele note, iar continuarea prin piesa Umbra  devenea uşor copleşitoare.

Nu au existat solo-uri ale unui instrument în parte, întreg concertul a părut o întrecere între instrumente, care de fapt se completau atât de frumos încât nu mai ştiai ce instrument să urmareşti mai întâi. O altă surpriză a fost Piaţa Romană nr. 9, piesă pe care au dat-o de gol doar versurile, piesa de fapt “îmbrăcând o haină nouă”. Sunt piese pe care le cântă la cererea publicului în toate concertele, dar pe care le cântă cu aceeaşi plăcere şi pasiune, că devine imposibil să te saturi de ele.

Seara a fost dominată de piesele albumului Cântece de şemineu, asa cum era şi de asteptat. Mi-a părut rău să văd că în public ne puteam număra pe degete cei care ştiam versurile aşa că recomandăm cu căldură acest album, pe care de altfel şi noi l-am premiat ca fiind albumul anului 2010 în cadrul Premiilor ForeverFolk.

Concluzia? A fost un recital cât o concluzie a întregului festival. Cea mai bună încheiere posibilă, cu albumul anului 2010 în încheierea celui mai mare festival de folk din România. Argumente? 15 recitaluri, concurs extrem de disputat în care oricare din cei 10 concurenţi puteau să spere la marele premiu, evenimente paralele (poezie, teatru, lansări de albume, autobuz cu filme), 12 bloggeri acreditaţi (suplimentar faţă de blogurile specializate) care au făcut o treabă mai mult decât grozavă (ultimul “recensământ” indica 112 articole despre festival), transmisie online a celor 3 zile de festival, cu ziar al festivalului, cu promvoare după toate regulile unei campanii de PR, cu oameni care au muncit extrem de mult ca totul să iasă foarte bine.

Acestea fiind spuse, închidem transmisia de la “Ziua de mâine” 2011, Alba Iulia, România.