Concertul care a aniversat 4 ani de Lună Pătrată s-a desfășurat duminică seară, pe 7 aprilie, la Teatrul Excelsior, într-o atmosferă mult mai caldă și mai primitoare decât vremea de afară. În urmă cu tot atâția ani, în spațiul unui alt teatru, Alina Manole lansa primul său material discografic – Luna Pătrată. Au urmat apoi încă două, dar artista și-a făcut un obicei din a marca aniversarea acelui prim pas spre un nou folk altfel, intitulat cu drag și realist folk-jazz.
Revenind cu picioarele în prezent, despre Teatrul Excelsior nu mai spunem mai nimic. E un loc care s-a dovedit a fi prieten al concertelor speciale și al serilor în care poveștile se scriu prin muzică. Atmosfera intimă, scaunele confortabile, scena suficient de mare, sunetul care se distribuie uniform, îl recomandă ca un loc aparte între spațiile unde se desfășoare concerte.
Înainte de concert, agitația specifică. Oameni care se întâlnesc, povești în fața garderobei. Am prins din zbor un schimb de replici: Ce face Alina, are emoții? Răspunsul a fost Dacă nu ar avea emoții, nu ar fi Alina. Am zâmbit. Într-adevăr, Alina ne-a întâmpinat cu emoțiile ei aparte și a reușit cumva să le transmită prin cântec către noi. Nu s-au spus multe cuvinte, dar notele au urmat firul firesc al poveștilor de dragoste mereu altfel. Că e vorba de amante, de căsătorii imperfecte sau iubiri proiectate în vis, piesele Alinei au țesut o atmosferă în care spectatorii fredonau cuminți, parcă de teamă de a nu rupe un soi de vrajă.
Recunosc, gândul mi s-a întors automat spre concertul de lansare. M-am bucurat să văd în fața mea un artist care a crescut, dar și un public cel puțin la fel de receptiv ca atunci. Formula scenică alături de care a concertat Alina a fost Raul Kusak (clape), Tudor Olaru (bass), Claudiu Purcărin (percuție), Dan Nicolau (trompetă), și am realizat, urmărindu-i atent, că ceea ce părea a fi o joacă muzicală era exemplu de profesionalism și talent.
Au fost prezente piesele Lunii Pătrate, ba chiar o piesă a aniversat și ea tot patru ani de când a fost prezentată publicului (Ți-aș desena), dar și cele care țes intriga despre Dragoste în 3, uneori în prezentări cu totul altfel decât cele de pe album (Tu taci fiind cel mai elocvent exemplu, fiind singura piesă la care Alina a renunțat la chitară pentru o joacă în ritmuri de jazz alături de colegii ei de scenă).
Piesele noi au adus un plus de farmec concertului, încadrându-se totuși în liniile de emoție cu care Alina ne-a obișnuit: Fericirea de luni e o poveste despre dimineți în care cafeaua are gust aparte, Lângă mine – un fel de radiografie a acelei iubiri care ne face să fim mai buni, De 30 de ani – recunoașterea unei așteptări pe care toți ne-o dorim cât mai scurtă, Explică-mi și mie – o stare de fapt despre amănuntele care ne schimbă brusc starea. Ideal din mai rău în mai bine. 
Acestea nu au fost singurele momente speciale. Primul a fost cel al piesei Sirene, când Dan Nicolau a cântat la trompetă de la balcon. Eu având loc tot undeva sus, el stând cumva în lateral, mi-au trebuit vreo două minute să înțeleg de unde se auzea sunetul. A mai avut parte de un Iubit de mi-ai fi fost altfel. O surpriză inclusiv pentru Alina, atunci când responsabilul cu sunetul concertului – Albert Mihaiteanu – și solist al trupei Niște Băieți, a re-editat scena balconului. Și, chiar dacă l-am lăsat la urmă, unul din momentele în care aproape puteai simți liniștea cu mâna în sală: invitatul special, Nicu Alifanitis. A fost Cântec de iubire și un mare zâmbet. Și a urmat o Alina parcă mai plină de emoție – și aproape că am putut înțelege de ce.
Aproape de final, Luna Pătrată s-a prezentat în definițiile pe care cei care au răspuns la provocarea Alinei lansată de pe blog le-au oferit. Și așa am putut vedea cam în câte moduri se poate interpretată o piesă, o stare, un fenomen muzical. Pentru că dincolo de un nume de piesă și de album, aniversarea de duminică mi-a întărit ideea că Luna Pătrată e un desen cu laturi perfect egale pe care fiecare spectator le colorează în funcție de propriile emoții. Au fost două ore și mai bine de muzică și două bisuri. Unul dintre ele prezentând o piesă ce speră să împace toți ascultătorii de concert (Femei și bărbați). Și o aniversare specială și frumoasă, ca un pătrat din Lună.
Sursă foto: Manuela Cepoi
