La Alba, la Fesivalul de folk Ziua de Maine e greu sa te gandesti ca nu ai ce face ci doar ca ziua ar trebui sa fie un pic mai lunga. Startul se da intotdeauna cu o cafea la Downtown Art Cafe unde artistii, publicul si presa se aduna pentru povesti legate de ce avea sa urmeze. Daca anul trecut nu mai pridideam de lansari de albume folk, anul acesta am avut parte de lansari de carte. Dupa lansarea cartii lui Nicu Alifantis, “Scrisori nedesfacute”, a urmat in cea de-a doua zi de festival lansarea cartii directorului acestui festival Vali Serban “Istoria unui vis”, o sumedenie de povesti despre cenaclul Flacara, fragmente pe care nu am fi putut sa le aflam decat din istorisiri de pe la festivaluri.
Tot ieri s-a dat si startul concursului, pe scena urcand prima jumatate din cei 10 : Ana Maria Dumitru, Karla Daian, Cezara Cretu, Laura Gaspar & Cristi Bordas si Sorina Puiac & Radu Leu. O singura mentine as avea legata de tinerii care urca pe scena festivalurilor (nu toti caci exista si exceptii desigur): copii de 15, 16 ani urca pe scena oferind publicului numai piese triste, cu versuri ce le depasesc varsta si din cate am observat si publicul reactioneaza in consecinta. A existat un singur moment ce a reusit sa miste publicul printr-o piesa ritmata. Sala a reactionat rapid batand ritmul din palme si aplaudand mai puternic. Nu contest calitatile concurentilor insa sper ca in viitor sa inteleaga publicul, sa nu mai incerce sa isi depaseasca maturitatea. Versurile profunde au nevoie de ceva experienta sufleteasca in spate pentru a putea transmite mesajul mai departe. Vom vedea ce se va intampla si in cealalta jumatate a concursului.
Recitalurile au urmat la scurt timp, fiind deschise de Silvan Stâncel&Good Day, Silvan fiind laureatul festivalului in anul 2006 si un obisnuit al festivalului, de data aceasta venind intr-o formula complexa alaturi de trupa.
Au fost urmati de grupul Litua, cei care au reusit sa castige trofeul Ziua de Maine in anul 2007, revenind in fata publicului din Alba Iulia cu mai putine emotii decat in concurs si cu un recital in forta.
Trecand usor la o alta generatie a folkului, directorul festivalului, Vali Serban a pus stapanire pe scena alaturi de trupa “Ziua de Maine” spre deliciul publicului sau ca in fiecare an.
Desigur, Mircea Vintila a adus caldura in Casa de Cultura a Sindicatelor prin zambetul ghidus si sinceriatea pe care o transmite prin piesele sale. E greu sa nu devi brusc mai vesel cand il vezi pe Vintila pe scena. Si nu numai. Chiar si in culise reusea mereu sa ne amuze cu cate o gluma spusa la momentul potrivit.
Mircea Rusu a venit cu scopuri mari la Alba Iulia. Nu doar recitalul din cadrul celei de-a doua seri cat si pentru o lnsare de albume ce urma sa aiba loc a doua zi. S-au bucurat de aprecierea publicului, care a tinut sa cante cu el versurile deja cunoscute. Recunosc insa ca mi-e dor sa ascult piesele in varianta mai vie, mai ritmata asa cum m-am obisnuit in urma cu multi ani. Poate ca au dus ideea de concert acustic un pic prea departe, orele fiind inaintate in seara iar publicul obosea deja. Ar fi avut nevoie sa fie tinut mai mult in priza.
Ca in fiecare an, anumite momente din recitaluri au fost transmise in articole separate. Asa se va intampla si cu cel al domnului Dan Andrei Aldea. A fost un eveniment atat de puternic incat nu se poate sa il transmit in doar cateva cuvinte.
Mai sunt multe de spus despre festival asa ca revenim in cat de curand cu alte povesti. Pana atunci ne puteti urmari si pe pagina de Facebook unde apar poze sau noutati pe scurt despre desfasurarea festivalului.
Sursa foto : ziuademaine.
