Emeric Imre – Iarna mea cu ochii mari

Sfârșitul lui 2014 a adus mai multe lansări de album, unul dintre acestea fiind Iarna mea cu ochii mari al lui Emeric Imre. Așa cum bănuiți din titlu, este un album cu piese de iarnă, numele albumului fiind ales, din câte am înțeles chiar de la Imi, de scriitorul și omul de radio Cornel Udrea, prezent pe album cu o poezie în lectură proprie.

Albumul include 17 momente (cântece și poezii) și beneficiază de participarea câtorva artiști români importanți și anume Dorel Vișan (recită poezia Fragede zăpezi), Dumitru Fărcaș (taragot, Sfântă noapte de Crăciun), Magda Puskas (voce pe Să-mi dați un semn prin telegraf) sau Jimi El Laco (Nightlosers, chitări, bouzouki, orchestrații). Textele pieselor sunt semnate de Adrian Păunescu (în marea lor majoritate), Sorin Poclitaru (piesa De ziua ta, apărută și pe albumul colectiv Folk din pana mea!), Horia Bădescu (Cade zăpada) și Emeric Imre.

Concluzia mea legată de albumul Iarna mea cu ochii mari este că e un produs complex, de care se pot spune foarte multe. Îmi plac foarte mult orchestrațiile albumului, se vede participarea unor instrumentiști de mare valoare. Îmi plac construcțiile armonice ale pieselor (aici meritul principal este clar al lui Imi), solisticile punctează foarte bine, dând valoare pieselor, cu un plus pentru Jimi El Laco, un om cu un simț muzical excepțional (vezi și Nightlosers sau Adrian Berinde), dar și vioara lui Csaba Fazakas sau acordeonul lui Albert Gabor Balazs.

La partea de lucruri pe care le-aș fi făcut altfel în locul lui Imi (ar fi prea mult spus aspecte care nu îmi plac) aș trece vocile de pe album (nu de fiecare dată sunt puse cu adevărat în valoare, iar suprapunerile vocilor feminine peste vocea lui Imi uneori nu mă conving) și coperta albumului (să zicem că designul e mult prea abstract pentru gustul meu, dar nu sunt vreun critic de artă). După 2 ascultări ale albumului, încă nu am sesizat care ar fi piesa-locomotivă a albumului, șlagărul dacă vreți.

Dincolo de orice dezbatere, este un album foarte bun, pe care, cu siguranță, îl veți regăsi printre propunerile pentru Cel mai bun album la Premiile ForeverFolk (cât de curând). Iar Emeric Imre ajunge, astfel, la cel de-al treilea material discografic (sper să nu greșesc) după Nebun de alb și Târziu (cel din urmă în formula de Emeric Set). Felicitări, Imi, tot înainte!