Sfârșit de poveste cu corifeii. Și dacă mai exista o umbră de speranță, odată cu dispariția lui Aurel Mitran, Îmblânzitorul de Corifei, e greu de crezut că cineva mai reușește să îi strunească pe cei patru înaripați. O minune de spectacol o numește Alexandru Andrieș, născută acum 20 de ani. De poveste, zic. Și pentru că spectacolul de pe 27 martie e sold out de ceva vreme, și pentru că e acum ori niciodată, și pentru că Lordul Aurel Mitran merita un remember, se mai trage o dublă, pe 26 martie, la Sala Palatului, evident. Nu, nu cred că vor exista spectacole în țară, deci comentariile cu nu veniți și la… nu își au rostul. Deci luați-vă bilete acum la București, dacă vreți să îi vedeți.
Singura apariție a celor patru împreună înainte de spectacol a fost la podcastul lui Andi Moisescu. S-a râs mult la filmare și vă asigur că veți râde cu toată inima și dvs. S-au pomenit prieteni, Oameni Mari – Motzu’ Pittiș, Aurel Mitran – s-au depănat amintiri și nu sunt puține, că în aproape cinci decenii se adună. Sunt povești care s-au mai spus, poate, dar subsemnatul a râs din nou cu toată dragostea pentru cei patru venerabili. Veți afla că a existat un precedent la Tandrețuri pentru femei cu cei patru corifei, intitulat Tandrețuri mici pentru fete și gagici, când cei patru au cântat, tot la Sala Palatului, dar cu fiecare cu trupă.
Poate pe alocuri v-au supărat (și pe mine, normal!). Poate uneori v-au dezamăgit. Și pe mine. Dar vă spun cu mâna pe inimă că îi voi iubi întotdeauna. Pentru ce au fost și sunt, pentru tot ce au cântat și lasă în urmă. Pentru Ce bine că ești, pentru La Telejurnal, pentru Miruna, pentru Andrii Popa. Pentru cine suntem astăzi.
Oricât aș scrie, nu poate nici măcar să imagineze ce va fi la The Last Waltz, pe 26 și 27 martie la Sala Palatului. Se va cânta, sigur, se va glumi, fără nici un dubiu. Cu cei patru corifei, vegheați părintește, de sus, de Aurel Mitran. Patru prieteni deciși să pună punct înainte să fie prea târziu.
Sfârșit de poveste mai bun ca versurile lui Nicu Alifantis nu se putea. Ne vedem la spectacole!
NUMĂRĂTOARE INVERSĂ
Luna-n calendar atârnă,
Corifeii stau pe-o bârnă.
Acordată-i ea, chitara
pentru a începe seara,
celor patru veterani
după douăzeci de ani.
Astfel dar, vă dau de veste,
cum că zilele-au fost șterse.
Corifeii se găsiră,
precum notele pe-o liră,
iară eu o cupă-nalț
pentru ultimul lor valț.
Iar din cer, ghiduș, aprodul
mustăcind face cu ochiul,
dă semnalul, se înclină,
purtând corifeii-n scenă
și se-ndreaptă spre grădină
spre a-i urmări în tihnă.
Ăsta-i ceremonialul,
așadar, să-nceapă balul,
cu tandrețuri foarte fine,
pentru doamne-n crinoline!
Asta fuse… Bunăoară,
Corifeii-s duși pe seară.
Doamnele plâng în batiste,
iar domnițele sunt triste!
