Tandrețuri pentru femei cu cei 4 Corifei. Domnule Aurel Mitran, sper că, în timp ce aprindeți încă o țigară, sunteți mulțumit. Pohta ce-ați pohtit, cei 4 talentați artiști au îndeplinit sarcinile de partid. Partidul muzicii bune, să nu creadă cineva altceva. Să umpli cu folk Sala Palatului de două ori nu e puțin lucru. Aș da în scris că nici unul din ei, singur, nu mai reușește acest lucru azi. De fapt, farmecul lor stă în ansamblul de 4, în glumițe, în povești, în zâmbete și împunsături. În tandrețuri.
Cum a fost? Startul zâmbetelor l-a dat Radu Gheorghe, îl știți, cu gongul. Nicu, model de profesionalism, emoționat (după atâția ani, îl simt, ce să fac), legat de poezie până la capăt. Ce bine că ești… Ciocu’, eternul boem, cu cămașa lui înflorată, cu vocea aia caldă, cu zâmbetul cât o îmbrățișare. De altfel, cred că, dacă putea, i-ar fi îmbrățișat pe fiecare în parte. Dom’ profesor Andrieș, cum îl știți, precizie germană, serios, cu vesta aia gri care e brand personal, ca pălăria lui Nicu. Tetea, șugubățul de serviciu, face el ce face și ne ridică în picioare.
V-au bârfit un pic, dar numai de bine, au scos de prin arhivă imagini de acum 20 de ani. De dor. Nu s-au schimbat multe, doar cele fizionomice.
E bine că se termină așa. Demn. Sigur că le vom duce dorul celor 4 corifei, dar mai bine decât să ne săturăm de ei. The Last Waltz, ca o scrisoare de bun rămas…
