Mircea Baniciu – Best of Vol 1. “Esarfa in dar” (2008)

Biografia lui Mircea Baniciu o puteti citi aici.

Argumente pentru in interviu ratat

Cand mi-a zis Mache ca ar fi nevoie de un interviu cu Mircea Baniciu pentru portalul ForeveFolk, mi-am zis ca nu-i o treaba usoara mai ales ca orice “ziarist” doreste sa obtina raspuns la cat mai multe intrebari…(si fiind vorba de Baniciu, as fi vrut sa stiu tot ce-i mai important…).

Miercuri seara de la Radio3net l-am sunat in direct si interviul a decurs cat se poate de lin…ce-am aflat?  Ca toata lumea a intrebat de ce n-a facut lansarea la Sala Palatului, ca sigur va fi inghesuiala… Mircea radea cand i-am spus ca vor fi  vreo 2000 de oameni si ca va fi nevoie sa se intre cumva prin rotatie…era bine dispus si se bucura in avans de faptul ca isi va revedea o multime de prieteni!

Ne-a spus ca nu va avea nici un concert in Bucuresti dar ca va fi de gasit pe Litoral, in Vama Veche pe la Shony…si in rest asa cum il stim, mai o gluma mai o vorba spusa din suflet.

In esenta, desi am vorbit vreo 10 minute, fiind la radio interviul meu s-a scurs in eter si acolo va ramane!

Totusi m-am organizat si am compus un interviu “imaginar” facand o selectie din interviurile  date de Mircea in ultimele zile (daca se supara cineva ca nu am mentionat sursele promit sa recunosc provenienta fiecarei fraze la vremea potrivita).
Deci interviu…

1. De cand canta Mircea Baniciu la chitara?

Mircea Baniciu (M.B.): “Mie mi-a placut foarte tare chitara ca instrument. Cantasem inainte la pian, dar chitara mi s-a parut un instrument mult mai armonios si de care se poate lega foarte multa poezie. A fost instrumentul perioadei noastre. La ora asta sunt computerele, clapele. Alte vremuri… Eu cu asta am inceput. Si de ce folk? Pentru ca intr-un asemenea context am intrat in «Phoenix».

2. Ce-a visat Mircea Baniciu sa devina?

M.B.: Eu ma pregateam sa fiu arhitect. Cand Covaci a venit la mine si mi-a spus «Tu esti prea bun ca sa faci meseria asta», s-a produs declicul. Desi, ca sa fiu sincer, multa vreme nu am crezut in spsele lui Nicu. Eram si am ramas inca un tip timid si suficient de modest ca sa nu imi permit sa gandesc cu atatia pasi inainte cu cati a gandit el.

Ei, iata ca mergand pe ideea lui, lucrul acesta s-a confirmat.”Ma mana inainte «mancarimea» aia, i-as zice eu, care te ia din urma. Vezi tu, sufleteste, oamenii nu imbatranesc niciodata cu adevarat. Trecerea anilor se vede doar pe chip. Atunci cand iubesti ceva cu adevarat nu poti alege pur si simplu o zi in care sa spui gata! Eu am inca starea pe care o aveam la inceput, atunci cand abia asteptam sa urc pe scena si sa simt acel petic de scandura ca pe locul in care sunt eu insumi. Cred ca m-as plictisi ingrozitor intr-o ambianta plina de autosuficienta sau inconjurat de oameni care nu mai au nimic de facut pentru ca, spun ei, au facut suficient.

3. Ce-a mai facut in ultima vreme?

M.B.: Pai… cateva spectacole prin cluburi in Bucuresti, Craiova, Zalau, Arad… si impreuna cu Radio Romania am inceput din nou turneul “Folk fara varsta” prin licee. Recent am fost la liceul N. Tonitza, unde mi-au placut pustii cu aliura occidentala, liberi si deloc stresati, in comparatie cu liceeni de odinioara. Isi purtau pletele si hainele cele mai non-conformiste cu o lejeritate pe care noi n-am avut-o niciodata.

Si tot recent am participat la o lansare de carte, invitat fiind de Cotidianul, la care mi-am adus aminte alaturi de Ioan T. Morar si Mircea Dragan despre cum am trait noi anii de pana in ‘70 cu muzica Beatles. Cartea se numeste “Beatles”, dar nu e chiar despre Beatles, ci despre vietile unor pusti care au trait in acea perioada nebuna in care Beatles au schimbat fata muzicii in lume. Eu unul am crescut cu muzica lor, in perioada in care liceean fiind cantam la chitara, si au fost primii mei idoli…V-as intreba cat de mult sau cat de putin inseamna Beatles pentru fiecare dintre voi?

4. Crezi ca folk-ul revine in forta, avand in vedere numarul crescut de festivaluri precum si salile pline si reactiile publiclui mai ales la veteranii acestui gen?

M.B.: Eu am spus, acum cativa ani, ca in muzica romaneasca se danseaza foarte mult, adica, muzica romaneasca e cam plina de dansatori. Cred ca vremea asta a inceput sa se cam duca, oamenii au inceput sa inteleaga ca muzica inseamna altceva, dance-ul a ramas undeva in zona lui si nu numai folk-ul dar chiar si jazz-ul au inceput sa fie ascultate, la fel si muzica clasica. In zona mea, la Timisoara, jazz-ul e pus la mare pret. Deci, muzica de calitate a inceput sa fie cautata, nu ca acum ani de zile.

5. Si, noul material discografic?

M.B.: “Esarfa” vine dupa 17 ani de la anteriorul album solo marca Baniciu. Dar am scos 5 albume cu Colibriul, plus concertul pe DVD si inca patru albume cu Phoenix. Acum am hotarat sa fac o reeditare a celor mai frumoase balade ale mele.

L-am numit “Esarfa”, pentru ca “Esarfa in dar” e cel mai cautat si cel mai iubit dintre cantecele de dragoste pe care le-am compus. E cumva cel mai cunoscut. Am pus pe CD si cantece mai putin stiute, aparute pe diverse discuri mai vechi, dar care ba n-au fost orchestrate ca lumea, ba n-au fost editate ca lumea.

“Drum inapoi”, “Merg mai departe” nu sunt cantece noi, ci mai putin cunoscute, mai putin cantate chiar si de mine, scrise in diverse perioade si reorchestrate acum.

6. Te incumeti sa faci un concert de lansare, tu care “canti sub ton si uiti textele”?

M.B.: Cant chiar fals uneori, dar ragusit nu cant niciodata. Asta nu mi se poate reprosa. Mi-a dat Dumnezeu noroc. Plus ca sunt foarte simpatic, lumea ma iubeste si din acest motiv am curaj, din cauza ca nu ragusesc prea repede. Iar chestia asta “ma scoate”, chiar daca uneori cant sub ton.

7. De ce vin in continuare atat de multi tineri la concertele tale?

M.B.: Parintii lor au petrecut niste ani cu mine si le-au inoculat din start cate ceva din spiritul Phoenix, Baniciu…foarte multi ramanand, dintre cei care vin acum, foarte aproape de Colibri. A fost suficient ca acesti copii sa auda in casa un anume gen de muzica si sa se apropie de el vrand nevrand.

Iar atunci cand sunt pusi in situatia sa afle cine sunt cei care canta si chiar sa aiba posibilitatea sa-i cunoasca, e grozav. De aceea am si sunt convins ca o sa am in continuare public tanar la spectacole, mai ales dupa reclama care mi s-a facut in ultima vreme pentru lansarea albumului, de noul producator, Cat Music. Si mai e o treaba, am trecut prin magazine recent si am vazut ca discurile Pasarea Colibri sunt inca pe rafturi, sunt inca valabile, nu stiu cati artisti au pe raft discuri scoase acum 15 ani.

9. Corifeii Alifantis, Andries, Baniciu si Vintila au obosit si ei?

M.B.: Nu au obosit, chiar am vrut sa reabilitam ideea, numai ca Aurel Mitran, omul care a inventat ideea asta, e un tip destul de ocupat, iar la ultima intalnire cu totii, Andries a zis ca ar trebui sa mai aducem ceva nou si sa incercam o repunere in scena cu o chestie total noua si foarte serioasa. Ne-am hotarat ca de la inceputul anului viitor sa ne repunem pe treaba. Cu siguranta o sa iasa o treaba haioasa.

10. Cu cine canti in seara asta?

M.B.: Cu baietii de la Pacifica, trupa din care face parte si Vlady Cnejevici, colegul meu de scena, de 20 de ani. Sunt foarte buni. Anul asta vreau sa inregistrez si volumul doi al Best Of-ului, tot cu ei. Si al naibii sa fiu daca nu o sa scot si toate vinilurile intr-o colectie speciala, ca sa umplu piata cu Baniciu!

Suplimentar, Forever Folk va ofera un interviu cu Mircea Baniciu realizat de doamna Teodora Ionescu in 2008 pentru emisiunea “Dublu 60 plus Tea” difuzata la Radio Antena Bucurestilor (astazi Radio Bucuresti).

Mircea Baniciu – Interviu (partea 1)

Mircea Baniciu – Interviu (2)