O scoala de folk-jazz-blues si o scena deschisa pentru “La multi ani!”

Marti seara, in ciuda unui vant taios care iti cam taia cheful de iesit din casa, pasii m-au purtat spre o alta seara de folk a Bucurestiului, anume spre “Scoala de folk” din El Grande Comandante. Trecand peste micile peripetii (cum ar fi ca atunci cand am ajuns nu era inca deschis si, atunci cand intr-un final am reusit sa intru nu mai stiam cum sa ajung la subsolul doi), am ajuns la locul ce-mi fusese rezervat. Spre marea mea fericire, pe un scaun de bar de unde vedeam scena fara probleme si destul de aproape de boxe pentru a prinde tot ce se intampla.

Si ce s-a intamplat? Varianta cea mai scurta ar fi ca am asistat la un concert plin, cu muzica originala si interpretari inedite ale unor piese cunoscute, ca am zambit, am fost melancolici, am cantat, ne-am rupt pentru cateva minute de probleme si am fost mai…altfel. Toate acestea s-au intamplat dirijate de cei trei oameni de pe scena: Cristina Andries, Stefan Tivodar si Mysha Ungureanu. Varianta de trio imi era cunoscuta de la serile FolkFrate, si in plus il mai ascultasem pe Stefan in diverse concerte, cu piesele compozitie proprie.

Si cu toate acestea, concertul de marti m-a impresionat placut, dintr-o serie de motive. In primul rand, vocea Cristinei, extrem de frumoasa si de puternica, dar si calda sau plina de joaca. O voce pe care o stiam asa, dar care de data asta s-a exprimat pe scena din plin, Cristina crescand, pare-se, cu fiecare aparitie pe care o are. In al doilea rand, o serie de piese “marca Stefan Tivodar” interpretate in formula de trio, cu versurile care iti intra la inima si orchestratia care le-a imbracat frumos sau a umplut spatii de trecere. S-a inceput cu “Draga mea blues”, am aflat cum e “Acasa” si cu toti ne-am intrebat daca “Oare si ea” se plimba prin parcuri. Am primit o re-interpretare de “VST” si ne-am intors la pisele lui Stefan: “Timp fata timp”, “Nerostitul”, “Trei.discurs” (o piesa care daca nu ma insel a fost pentru a doua oara cantata in public si care te pune pe ganduri, te face sa taci si sa zambesti, una dintre piesele care mie mi-au placut mult). Domnisoara Andries nu numai canta, dar si scrie versuri frumoase, si asta s-a demonstrate cu piesele “Ploi mici” si “Nadir” (o alta piesa care eu cred ca are mari sanse sa ajunga a fi fredonata de multi amatori de muzica buna). Presarate prin acestea am mai avut “Cea mai frumoasa zi” si “Dealul cu dor”. Si daca tot vorbim de piese vechi cu interpretari noi, Cristina trebuie felicitata pentru piesa “Te-ai dus” (sau “Vijelia” cum o mai stiu unii dintre noi), si toti trei aplaudati pentru “Nebun de alb”, “Miruna” si “Buna dimineata, mama”. Prima parte a concertului s-a incheiat in tonurile optimiste ale piesei “Don’t worry, be happy”, combinata cu “What’s up”.

Partea a doua a fost o parte-surpriza, si dupa cum spuneau chiar artistii “e o surpriza si pentru noi ce o sa facem acum”. O joaca cu voci, chitari, piese intercalate, interpretari noi, o joaca pretentioasa si in acelasi timp simpla si accesibila urechilor. Dupa pisele cunoscute “Ce bine ca esti” si “Piata romana nr. 9” s-a trecut la alte piese, si acelea cunoscute, dar in alte registre muzicale. “Hit the road Jack”, “The Passanger”, “Buy me with a coffee”, “Bongo-bong” sau “I shot de sheriff” au fost doar o parte a elementelor din peisajul muzical conturat. Iar incheierea a venit cu “Wish you’re here” si “Cantecul bufonului”, dar si cu o iesire ca la teatru a celor trei. Si pana la urma, o iesire exact asa cum trebuia sa fie, daca ne uitam la toata “mastile” muzicale purtate in seara aceea.

Impreuna cu cei trei am migrat apoi inspre clasicul Crossroads de marti. Pentru a participa la “Open Stage Night” si pentru a ii spune colegului Edy de la ForeverFolk un calduros “La multi ani!”. In scurtul periplu pe acolo i-am ascultat pe Titus si Iulia (o alta fata cu voce frumoasa, care m-a impresionat placut cu interpretarea unei piese de Norah Jones), Ovidiu Mihailescu (care i-a oferit lui Edy cel mai inedit cadou si anume o piesa cu titlul “Maneaua lui Edy”), Alina Manole (care ne-a povestit de “Duelul cu greierele” impreuna cu Stefan si ne-a spus “Te iubesc…atat de”), trioul Stefan Tivodar-Cristina-Mysha (cu “Te-ai dus” si “Buna dimineata, mama”) si Ioana Munteanu (cu “Micul print” si “Cotidian”). Am cantat “La multi ani!” la miez de noapte, s-a baut bere-suc-cafea din plin, s-a zambit din plin.

Concluzie: felicitari Stefan-Cristina-Mysha pentru concertul sustinut, toate urarile de bine colegului Edy si cat mai multe seri de folk-jazz-blues care sa va umple inima iubitorilor de muzica.

Post Author: Marius Matache

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.