Scrisoare deschisă

O scrisoare deschisă către folkiști. Un articol pe care nu mi-aș fi dorit să îl scriu, dar un gest pe care văd că e necesar să îl fac. Dacă nimeni nu reacționează public atunci când tinerii primesc “palme” de la artiști de la care ar trebui să învețe, îmi asum eu și responsabilitatea asta. Nu sunt de acord cu cei care tac mâlc să nu supere pe cineva, dar nici nu îi pot condamna, că am văzut pe pielea mea ce înseamnă, de multe ori, colegialitatea.

Aud mult prea des că folkul e pe moarte, că nu vine nimic din urmă, că nu mai sunt tineri talentați. Și mai că îmi vine să sparg monitorul citind așa inepție. Față de alte generații, avem, probabil, cel mai mare număr de conservatoriști prezenți în festivaluri. Nu sunt puțini cei care, pe lângă festivalurile folk, sunt implicați și în proiecte rock, jazz sau chiar comerciale. Ei sunt cei care ar trebui să reprezinte viitorul folkului, care au responsabilitatea să ducă mai departe flacăra folkului, aprinsa acum jumătate de secol de Nicu Vladimir, Marcela Saftiuc, Dorin Liviu Zaharia sau Vali Sterian, ca să dau doar câteva nume. Sunt cei care, într-o perioadă grea pentru toată lumea, participă în festivaluri, la tabere sau spectacole, sperând să crească, să învățe de la cei pe care îi admiră, să se transforme din speranțe în certitudini. Străbat sute de km pentru a lua lecții de viață artistică, până la urmă și lecții de viață. Nu vin însă pentru a vedea artiști în stare de ebrietate, care fac de ras generațiile tinere prin replici și gesturi inexplicabile și incalificabile.

Nu vă temeți că vă vor lua locul, e loc pentru toată lumea! Pe de altă parte, nimeni nu este de neînlocuit, așa că asumați-vă fie rolul de educator, fie pe cel de compozitor. Cei tineri au nevoie de modele, nu de jigniri. Daca nu învață de la modele românești, se vor apuca de învățat de la străini și apoi le veți reproșa că au stricat folkul. Dacă doar le veți arăta că nu vă place stilul lor, tinerețea lor, să nu vă mirați dacă vor migra spre alte genuri muzicale, mulți dintre ei sunt capabili să cânte și altceva. Și noi vom rămâne singuri, pe gard, fluierând a pagubă că nu vine nimeni din urmă.

P.S. Poza cu Mircea Vintilă și Alexandra Ușurelu nu are nici o legătură cu textul, pur și simplu era la îndemână.

Post Author: Marius Matache

31 thoughts on “Scrisoare deschisă

    Mardare

    (12 August 2014 - 20:50)

    Asa e, Make. Ai dreptate! Eu cand am ridicat tonul si am fost revoltat, in nenuymarate randuri si la nenumarate incidente, unii au zis ca-s nebun sa ma pun cu “cei mari” si ca nu voi ajunge departe. Asta cam asa a fost. Am trait pe pielea mea cateva episoade de astea. Din pacate, cei despre care spuneai ca ar trebui sa ne fie educatori, inca au butoanele la indemana. De aceea eu spun mereu ca inca sunt debutant. Stiu despre incidentul cu pricina, eram de fata, la Calafat. Ceea ce s-a vrut a fi o tabara de creatie si asa a fost la primele editii, a ajuns o tabara pentru pensionari, unde se vine, se bea, se mananca, se face de cacat si se pleaca acasa. Cu cantatul se ocupa tot cei mai tineri, cei din valul anilor 85′-95′. Dureros dar adevarat.

    moskon

    (12 August 2014 - 21:42)

    Bravo, Mardare, ai punctat! Chiar am citit despre cei “20.000” de participanti (cam cat scoatea Ceausescu porumb-stiuleti la hectar!) si m-am gandit ca Securitatea inca nu-nvatase sa manipuleze pana-n ’89!…

    jo

    (12 August 2014 - 23:05)

    Salut, avem aici in Alba unul dintre cei mai buni chitaristi din România si sper sa il vedem mai des decat vechii artisti de care ne-am cam saturat.Stiti la cine ma refer.

    Cristi Corcioveanu

    (12 August 2014 - 23:05)

    Eu ce sa mai zic?… Am revenit la muzica mea de suflet prin ’98-’99, dupa o pauza de vreo 11 ani, de la terminarea facultaţii. De atunci tot caut sa scriu muzica, sa fiu mai bun, sa transmit copiilor de la liceul unde predau fizica ceva din spiritul acestei muzici pe care o analizez pe toate feţele de aproape treizeci şi cinci de ani. Am doua albume scoase şi vreo trei sute de apariţii scenice. Am constatat ca, pe masura ce devii mai bun (profesional vorbind) eşti dat la o parte de la manifestarile premium. Cine taie şi spanzura pe acolo, cam ştim cu toţii. Sunt convins ca asta nu mi se intampla numai mie. Probabil ca cei care au painea si cuţitul isi doresc sa intre in istorie ca fiind ultimii folkişti ai neamului romanesc. In armata, citeai sub intrerupatorul din dormitor: “ultimul stinge lumina!”. Acum, ar fi cam aşa: “Ultimul trage heblul!”. La mai mare!

    Marius Matache

    (13 August 2014 - 00:08)

    @Jo daca nu gresesc, Silvan si-a lansat chiar anul trecut albumul in cadrul festivalului de la Alba, am scris si noi despre el, la Alba lucrurile sunt bine pentru tineri, am fost si eu, a fost si Cosmin Vaman.

    Marius Matache

    (13 August 2014 - 00:09)

    @Cristi si Vasile cu tot respectul, articolul asta nu e despre voi. E despre copiii aia de 20 de ani pe care toata lumea ii tavaleste dupa bunul plac. La Calafat cand s-a intamplat trebuia sa ia cineva atitudine si din cate inteleg nu s-a intamplat asta.

    VALI

    (13 August 2014 - 00:23)

    Dincolo de vorbe mari e numai război pe orgolii și piață, vă doare în realitate la bască cam pe toți de moralitate ori calitate.
    Diferențe de calitate însă există, chiar mari, că se recunoaște sau nu.

    Marius Matache

    (13 August 2014 - 00:36)

    @vali care piata? aia care nu a fost capabila sa sustina 2 siteuri de folk? aia care nu mai e difuzata nici pe RR Actualitati decat o ora pe saptamana? asta nu e piata, e joaca de-a muzica!

    VALI

    (13 August 2014 - 00:51)

    Make, ai chiar mare, mare, dreptate,e doar joaca de-a orice. Marile spirite în cultură, alea de nu le au cu vreun compromis de niciun fel tocmai că sunt mari spirite, dacă nu au dispărut încă, poate că stau în răbdare .

    Cristi Corcioveanu

    (13 August 2014 - 08:44)

    Marius, are legatura si cu noi (indirect, ce-i drept). De aproape douazeci de ani suntem tratați tot ca veșnic tinere talente. Sau debutanți, cum a zis Vasile. Despre debutul lui Ovidiu in folkul romanesc, de la un “Folk You” de acum cativa ani (omul avand deja vreo doua sau trei discuri scoase) s-a tot scris!…

    Marius Matache

    (13 August 2014 - 11:18)

    @Cristi, incerci sa duci discutia la organizatorii de festivaluri si nu despre ei e vorba in articol.

    anonim

    (13 August 2014 - 11:22)

    Sper da nu supar pe nimeni, dar pana cand “fosilele” nu vor invata sa aprecieze absolut tot ce e frumos in jur si sa isi aminteasca ce inseamna placerea de a canta… Nu se va schimba nimic!

    Am un caz bun in minte. Un prieten de-al meu a fost “luat la rost” de un nume greu al genului, pentru ca folosea acorduri cu septima si cvinta. Numele greu, din ce stiu, se limiteaza la re minor, la minor, mi major… Da-o naibii, cata muzica sa se faca in armoniile astea atata de uzate?!

    Marius Matache

    (13 August 2014 - 11:36)

    @anonim cand jignesti ascuns dupa un ID anonim, scuza-ma ca te ignor cu gratie. Nu conteaza ce acorduri folosesti, conteaza cum misti oamenii, cum umpli salile, cum pui pe masa produse de calitate.

    Mihaela

    (13 August 2014 - 12:07)

    Mache, ai dreptate ! Din pacate nu a fost prima oara cand acest mare artist s-a comportat nepotrivit la Tabara Folk de la Calafat si probabil a facut-o si in alte locuri. Cred ca era datoria organizatorilor sa intervina, cu diplomatie desigur, sau, macar, a familiei. Respectul pe care il purtam artistilor nu ar trebui sa ne fie piedica in a reactiona in astfel de situatii. Cu atat mai mult cu cat si Cristi este un artist(fie si “la inceput de drum”), recunoscut macar si prin ultimile premii luate in diverse competitii, festivaluri de muzica folk.
    Si tot din pacate…nu a fost singurul incident, nu a fost singurul moment in care licoarea magica a fost mai importanta decat decenta.
    Poate nu eu sunt in masura sa comentez pe aceasta tema, dar ma bucur ca ai ales acest subiect.

    Nicu Alifantis

    (13 August 2014 - 13:04)

    Mă bucur și apreciez poziția luată de Make prin această „Scrisoare deschisă”. Păcat de eforturile lui Dan Vană, păcat că bătrânii genului se dau în stambă, păcat că noile generații învață din astfel de experiențe, nu cum ar trebui să se comporte un artist, ci cum e curvăsăria artistică. E ca atunci când te-apuci de-o limbă nouă, întâi înveți înjurăturile… Pentru mine, experiența Calafat de anul acesta, a fost una tristă și mi-am promis să fie ultima.

    VALI

    (13 August 2014 - 13:10)

    Punctul pe i ! Acuma un pas înapoi toți care n-ați comis-o la capitolul curvăsărie, artistică sau ambele. :))

    Cristi Corcioveanu

    (13 August 2014 - 15:52)

    Marius, eu nu am asistat la faza respectiva din tabara. Am zis ca nu o sa spun, dar nu pot sa ma abtin: pentru prima data de cand merg la Calafat (cu intreruperi, din 2001) anul acesta am fost injurat de mama (!) de unul din “seniorii” folkului romanesc,intr-o situatie cu totul neasteptata! Asa ca nu ma mai surprinde nimic. Stiu doar ca in gaşca aia nu mai am ce cauta!

    Cristi Corcioveanu

    (13 August 2014 - 15:55)

    Asta ca sa vezi ca nu bat campii! Acolo sunt doar unii si altii!

    VALI

    (13 August 2014 - 16:19)

    să nu batem câmpii, da nici cotită să n-o dăm, că și în gașca dumitale se înjură mai ceva, în afara timpului când nu se jură :):)

    Cristi Corcioveanu

    (13 August 2014 - 16:35)

    Stimabile, eu nu stiu cine eşti. Daca dumneata ma cunosti (eu mi-am postat numele intreg) ar trebui sa stii ca nu am facut si nu fac parte din nici o gașca. Am avut si am de-a face cam cu toti cei implicati in fenomenul folk. Insa, am cautat sa ma tin cat se poate de departe de grupurile de interese. Eu am cantat si cant numai din pasiune si mi-e mila (si, totodata sila) de cei care fac temenele pentru un banuţ sau cateva zile de concediu. Daca nu aveam de promovat un disc, la care chiar s-a muncit, zau ca nu ajungeam la Calafat, ca sa fiu injurat de mama (mama s-a dus, la nici patruzeci si cinci, in iarna lui ’84). Se pare, insa, ca e cam greu de inteles…

    VALI

    (13 August 2014 - 20:58)

    Posibil să sune fals dacă vă adresez condoleanțele și regretele mele, dar e foarte adevărat că unii din aceia cărora le dați frățește mâna, înjură și ei cu lejeritate de mamă și ,înjură oricât de abject când interesele li-s boțite , că umbla cu șoalda e altă istorie.

    Cristi Corcioveanu

    (13 August 2014 - 23:21)

    Asta cu certitudine!

    VALI

    (14 August 2014 - 19:59)

    ALL Regardless MODHERFUCKERS

    Carmen Toma

    (14 August 2014 - 20:04)

    Am fost de fata la incidentul de pe scena (repetat!), am fost si noaptea la masa alaturi de ei si mi-am luat si eu “papara” de… needucata! Nu conteaza deloc ceea ce mi s-a intamplat mie si nu de aceea scriu acum! Dar haideti sa analizam: ce ar fi trebuit sa se intample? Pe moment, cu publicul mai mult sau mai putin avizat de fata, nu cred ca era cazul sa se faca prea mult caz, pentru ca rufele astea trebuie sa fie spalate in familie, sa zic asa! Dar apoi cine credeti voi ca trebuia sa isi asume rolul de mediator? Dan Vana? El era terminat de oboseala, alergatura si stres! Iar la gradul de alcoolemie existent in fiecare seara in tabara, cu siguranta totul ar fi degenerat in jigniri si invective! A fost un incident major si la Targu Jiu, dar acolo Domnul Viorel Garbaciu a fost ferm, radical chiar! Totusi zic sa ii dam cezarului ce e al cezarului si sa recunoastem ca ne putem imagina cu greu Tabara de la Calafat fara Jimy Minghiat si fara Doru, in general fara toate generatiile de artisti mai vechi sau mai noi ai genului! Eu cred ca e loc pentru toata lumea sub soare si nici nu sunt de acord cu “prapastia dintre generatii”! Eu si toti cei ca mine iubesc (iubim) muzica folk, indiferent de cine este cantata, e loc si pentru veteranii-legende, pentru generatiile de mijloc, dar si pentru cei tineri, care sunt de cele mai multe ori chiar scoliti la nivel inalt! Mi-ar placea sa vada toata lumea din jurul meu prin ochii si inima mea vraja care ma cuprinde acolo, in primele randuri, cand ascult topita tot ceea ce ne daruiti de pe scena! Sunt deasemenea de parere ca toate se pot discuta cu calm, fara rautati, daca e posibil intre cei implicati direct! Va rog sa ma iertati daca veti considera ca nu sunt in masura sa imi dau cu parerea, dar cred da dragostea mea pentru voi toti imi da voie sa spun ce gandesc! Toate cele bune!

    Carmen Toma

    (14 August 2014 - 20:09)

    Cer scuze pentru ca am repetat “nu era cazul sa se faca prea mult caz” “prea mult tam-tam”

    Cristi Corcioveanu

    (15 August 2014 - 00:11)

    Carmen, teoretic asa ar fi bine. Ar trebui sa fie loc pentru toata lumea. Insa, cata vreme unii vin si canta pe banii lor iar altii pe banii altora… Si sa mai fii si jignit sau umilit, tot pe banii tai…

    Marius Matache

    (15 August 2014 - 12:31)

    @Carmen de dragul discutiei, sa zicem ca as fi de acord cu tine. Adica nu facem nimic, trecem peste incident (desi eu nu ma refer la unul singur, pentru ca nu este singurul) ca de, e vorba de un mare artist si n-o sa ne permitem noi sa il urechem ca a considerat ca isi poate permite sa ii dea o palma unui copil. Pai o fi bine? Copilul ala mai vine a doua oara in lumea folkului? Sau cei ca el ce au vazut incidentul sau cu care el vorbeste? Si atunci cum sprijinim noi viitorul folkului, cu palme dupa ceafa?

    Zanfir Stefan

    (15 August 2014 - 17:14)

    Oameni buni,despre cine este vorba in propozitie?Predicatul l-am descoperit.Subiectul de la Calafat cine este?
    Ce sa inteleg eu printre randuri, ca inca il protejati, ca va e frica sa-i pomeniti numele,ca o sa ramaneti fara caii de la bicicleta daca il demascati?
    Sunt doar un consumator de folk,care recunoaste ca e ancorat in portul Vechiului Folk.
    Si mai cred ca vina nu-mi apartine.
    Si…La multi ani Marius Matache!Multumesc ca mai exista si oameni ca tine care se straduiesc sa tina nestinsa flacara ”Omului cu chitara”.
    Semneaza un batranel de 54 de ani

    Carmen Toma

    (15 August 2014 - 19:56)

    Nu am zis sa nu se faca nimic! Am spus doar ca acolo pe loc, pe scena, nu era nimerit, iar seara, cand era deja baut, totul ar fi degenerat! Cred ca ar fi necesara o discutie barbateasca, lamuritoare, intre cei implicati direct si unul sau mai multi mediatori, facuta cu diplomatie si fara rautate! Totul se rezlva prin comunicare! In ceea ce ma priveste, eu i-am trimis lui Cristi pe loc un mesaj de incurajare si… cam atat! Voi sunteti barbati si stiti sa va rezolvati treburile mai intelept decat noi, cred eu! Sunt bucuresteni amandoi, si majoritatea celor ce posteaza! De ce nu stabiliti o intalnire sa puneti lucrurile la punct? Asa ar fi corect! Si nu cred ca nu s-ar rezolva totul cu bine!

    Dan Vană

    (18 August 2014 - 17:42)

    Felicitări pentru articol, Mache! Îmi pare, de fiecare dată, rău când în “Tabăra Folk” sunt nemulţumiri. În cele 17 ediţii mi-am dat seama că nu se poate fără ele şi încerc, pe cât pot, să nu aibă loc, sau să le înlătur imediat ce apar. Dacă aflu de ele. Îmi pare şi mai rău când unii colegi şi prieteni mă-nbrăţişează la plecare mulţumindu-mi, apoi se declară public nemulţumiţi. Pentru că nu mai pot îndrepta nimic. Eu sunt foarte mulţumit de această ediţie. Fondurile insuficiente, situaţia meteorologică, schimbarea locului de spectacol în ultimul moment, puteau să creeze probleme şi nu au creat absolut niciuna. Şapte zile pline, cu lansări de carte şi CD, recitaluri şi iar recitaluri, aproape 50 la număr… Dar, înţeleg, a fost un incident care a nemulţumit. Sper că nu este de neîndrepatat. Ar fi bine de ştiut ce a fost. Cum este bine de ştiut că la “Tabăra Folk” primesc invitaţie artişti ai genului, de toate vârstele, care şi-au demonstrat valoarea şi au căpătat recunoaşterea publicului şi a juriilor festivalurilor naţionale. Nu sunt mulţi, aproape 70, iar lor li se adaugă artiştii din alte ţări, ziarişti, poeţi, fani… Unii se cred în tabăra copilăriei şi se ceartă de la o fotografie “mişcată”, în sala de mese. Important este să aibă timp să se mai şi împace.
    P.S. În acest an au fost cele mai multe “lansări la apă” plată ale unor vechi “combatanţi”. Eu nu am văzut pe nimeni “băut”, cel puţin până la ora 02:00 sau 03:00, când plecam. Iar pe scenă, nici atât. Priviţi fimările. Şi oricum, TOŢI participanţii au fost majori şi au făcut ce au vrut cu banii lor. Înţeleg şi tristeţea lui Nicu Alifantis, căruia-i mulţumesc pentru tot. Ea este una profundă, de stare, nu de proces (ştie Mache), acumulată şi generată de “trecerea omului de la o mai mare la o mai mică desăvârşire”. Mă rog de el să-i treacă. Destul că viaţa e tristă, măcar noi să fim veseli. Din când în când.

    Marius Matache

    (19 August 2014 - 00:12)

    @Dan Vana nici un repros al meu nu era legat de tine si la fel am vazut si din ce a scris Nicu Alifantis. Din pacate, din punctul meu de vedere, majoritatea celor care vin in tabara nu iti respecta munca titanica depusa acolo si lupta cu morile de vant pe care tu o efectuezi in fiecare an. Ca de fiecare data, tu esti un prea elegant domn, asa cum ai fost si ultimul (cred) concert in Bucuresti cand cei pe care ii gazduiesti cu atata amabilitate si prietenie nu s-au invrednicit sa vina la clubul unde cantai macar sa iti stranga mana. Din respect pentru tine, eu nu voi mai continua discutia, desi, evident, am o cu totul alta parere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.