Ne-am cunoscut printr-o încurcătură, a folosit logo-ul ForeverFolk fără să mă întrebe pentru o ediție a festivalului “Chira Chiralina”, ne-am trezit că suntem parteneri fără să știm. Ca orice lider, m-a sunat, și-a cerut scuze și m-a rugat să găsim o cale să reparăm. Cel mai probabil, Nicu Alifantis ne propusese ca parteneri media și ea, prinsă cu multe evenimente, a uitat să ne întrebe înainte să apară afișul.
Din anul următor (cred că 2010), am primit în fiecare an invitația să fiu în juriu (am lipsit totuși de 2 ori). Și tot aproape în fiecare an mă suna cu 3-4 zile înainte de închiderea perioadei de înscrieri să se plângă că nu s-a înscris lume, ce facem noi fără concurenți, cui dăm premiile? Iar eu îi aminteam că românul se înscrie în masă în ultima zi, apoi mă duceam și mai scriam ceva pe vreunul din site-uri sau băgam niște postări sponsorizate, să mai aducem câțiva candidați.
Când ajungeam la Chira Chiralina, primul lucru era “haideți să vă dau să mâncați”, mă simțeam fix ca la mama acasă. De câte ori ajungeam prin zonă, mă opream la Brăila să o salut, la o cafea cu caimac, la ibric. Rămâne memorabilă ocazia când am oprit în față la Continental desculț și plin de noroi (veneam din lunca Prutului, îmi pierdusem pantofii și nu aveam chef să conduc în cizme, așa că am condus desculț). Iar ea avea câteva sute de oameni acolo, era în perioada Festivalului “George Grigoriu”, transmis live de TVR. Apoi poveștile despre Festivalul Johnny Răducanu, cu bune și rele, un tribut adus unuia din cei mai mari muzicieni brăileni și pentru care principalul vinovat este Maria Pușcaciu.
A fost cea care a asigurat ținuta evenimentelor chiar și în momentele în care în peisaj erau și personaje pentru care cultura era doar o unealtă pentru imagine. A refuzat categoric să iasă în față tocmai pentru a proteja instituția pe care o conducea, să nu fie acuzată de partizanate politice sau alte cele. De altfel, este unul din oamenii responsabili pentru agenda culturală bogată în evenimente de nivel național a Brăilei.
Cel mai amuzant lucru știți care e? Subsemnatul, Marius Matache, nu a cântat niciodată la festivalul “Chira Chiralina” de la Brăila. Deși în fiecare an mă suna să mă întrebe pe cine cred că ar fi bine să mai cheme în recital, cine n-a mai fost, dacă mi se pare ok X sau Y. Atât de corectă era relația noastră.
Rămas bun, doamnă Maria Pușcaciu!
