Cristian Buica – Noapte de aur (2000)

Biografia lui Cristian Buica o puteti citi aici.

Interviul cu artistul

1. Cristi, Cenaclul Flacara a fost poarta ta de intrare in prima liga a folkului romanesc. Ce a a fost bun la Flacara si ce putea fi altfel, era mai buna centralizarea valorilor din folk?

Cristian Buica (C.B.): Partea buna consta in faptul ca, daca aveai talent si simteai ca „ai un foc sub umar”, automat se nastea in tine speranta ca, intr-o buna zi, vei urca pe scena Cenaclului Flacara si cantecele tale vor fi auzite de toata lumea, in turneele cenaclului sau la radio in emisiunea de folk a lui Adrian Paunescu. Era o motivatie colosala si nu mai conta daca esti din Bucuresti sau din Motatei. Citeai revista Flacara si aflai ca a intrat in cenaclu un baiat (sau fata) din Ieud, din Duda de Vaslui, din Craiova, Iasi, Galati, Reghin, Constanta sau Timisoara si asta te facea sa speri (repet, daca aveai focul in tine!!) si te motiva sa scrii cat mai multe cantece cu care sa-l impresionezi atat de mult pe Adrian Paunescu (si nu pe Dana Andronie!) incat sa te ia in „prima liga”. N-o fi fost cel mai ortodox criteriu de selectie, dar stacheta era foarte ridicata!

Toata masinaria putea fi „altfel” (in sensul de mai mult si mai bine) daca ar fi fost 10 autocare si nu doar unul, daca spectacolele ar fi durat 20 de ore si nu „doar” 8-10 ore si, in general, daca ziua ar fi avut mult mai mult de 24 de ore! Din aceasta cauza, bineinteles ca o mare parte dintre folk-istii talentati (din Romania!) nu au intrat in liga.

In ceea ce priveste centralizarea, tot sistemul romanesc era centralizat, pana in cea mai mica fibra a lui. Putea fi aceasta miscare altfel? Nu sunt eu vreun teoretician, dar tare mi-e ca atunci era mai degraba o descentralizare a valorilor folk. Atunci era un singur post de radio si o singura revista care bagau in seama folk-ul, dar acolo se auzeau voci din toata Romania. Acum sunt puzderie de „mass-medii”, dar n-am vazut niciuna care sa il remarce si sa-i sprijine cariera extraordinarului talent folk numit Marinel Petreus, din Baia Mare (e doar primul exemplu care mi-a venit in minte, dar sunt multi ca el!!!), in schimb despre interpretul (si nu compozitorul!) din Bucuresti care canta Gore din Chitila scria intr-un ziar (tot din Bucuresti!) ca are “tone de talent”! Daca asta e descentralizarea valorilor folk…

2. Cea mai cunoscuta piesa a ta e probabil “Romanta de cantat in permisie”. Cum a aparut piesa asta?

C.B.: La sfarsitul anilor ’70, m-am imprietenit cu poetul resitean Mihai T. Ioan. Intr-o zi, venind din oras, am gasit pe pat o poezie semnata de el (fusese la mine, nu m-a gasit si a lasat poezia). Am citit-o o data, mi-a placut grozav, am luat chitara si, nu stiu cum, am cantat-o exact asa cum o cant si azi. Pe principiul “stiu sa fac, dar nu stiu sa explic cum fac”!

3. Ai cantat si in „Totusi iubirea”. Parca totusi n-a mai avut acelasi succes la public ca Flacara, desi artisti talentati erau (tu, Maria Gheorghiu, Tatiana Stepa, Imi Imre, sotii Teodorovici, Mircea Rusu)? Era satula lumea de folk?

C.B.: Lumea se schimbase total. Oferta muzicala era in explozie. Aparusera puzderie de posturi de radio, ziare, reviste etc. Cenaclul Totusi Iubirea venea cu acelasi mesaj ca si Flacara: poezie (cine mai avea chef de poezie, ca doar venise democratia si eram liberi!), muzica cu chitari reci, uneori dezacordate (of, ce prostie, pai nu aparusera orchestratiile turcesti, tiganesti si alte „romanesti” de astea?!!), cantece patriotice (vai, ce nerusinare, cum sa mai ai tupeul sa canti Tu, Ardeal, Duhul lui Iancu si Juramant la Putna, ca doar fusese o revolutie, terminati cu tampenia asta de patriotism!!!!) etc. Apoi Adrian Paunescu a intrat in politica (in ce-a intrat?!!!). Nu mai conta ca noi, ceilalti, nu faceam politica. Eram bagati in aceeasi oala (cum se zice in Banat). Mass-media se straduia din rasputeri sa uite folk-ul. Oameni care iubisera muzica asta si o cantasera la cenaclu (de pe scena sau din public) devenisera, aproape brusc, ostili. (Ce, ba, iar te duci cu Paunescu ala? Comunistilor!!). Si cu toate astea, iubitorii de folk (cati erau, la vremea aia, in anii ‘90) veneau la spectacole si chiar cantau cu noi (cu Adrian Paunescu la catedra nici nu prea aveau de ales!). Cei carora le-a placut in Flacara Ruga pentru parinti, Dor de Eminescu, Esenin sau Bacovia au ramas aceeiasi. Cei carora le-a placut Caciula sau Pustoaica au luat-o spre alte zari (mai mult sau mai putin culturale).

4. Primul tau album „Noapte de aur” a aparut destul de tarziu. De asemenea, mai ai un album „semioficial” – poate ne explici cum sta treaba si cu el. Cu cine ai lucrat la ele (texte, orchestratie), cine te-a sprijinit?

C.B.: Am scris foarte (foarte!) multe cantece impreuna cu poetul Adrian Paunescu, dar nu am scos nici un album cu aceste cantece. Intr-o buna zi am zis stop, m-am retras din Totusi Iubirea si am inceput sa scriu alte cantece, cu poeti resiteni (in principiu) si nu numai. Dumnezeu, niste sponsori si nou infiintata casa de discuri (cred ca asa se zice) Grand Music, m-au ajutat si asa a iesit la lumina Noapte de aur.

Orchestratiile sunt gandite de mine si de exceptionalul muzician resitean Marius Dobre, care a facut clapele sa sune ca toti …bribetii care imi cantau mie prin cap! Am facut lansarea in 2000, la Casa Eliad, cu invitati multi si cantare pana in zori. Si pentru ca eu sunt ghinionistul clasic, am facut conferinta de presa si lansarea fara nici un disc! Producatorii mei din Resita au patit un mare necaz in ziua precedenta si nu au putut sa vina cu discurile la Bucuresti. Noroc cu omul de afaceri Sandu Herta si cu Mircea Baniciu care m-au ajutat sa multiplic niste cd-uri ca sa dau la pretini. Drept urmare, presa a scris doar ca am facut o lansare de album ca o nunta (gratie fam. Herta, meniul a fost mai ceva ca la nunta!!!).

„Semioficialul” CRISTIAN BUICA – PANA AZI a aparut la o firma care are mare vointa dar…mai putina putirinta! Dupa ce proiectul a fost pus pe picioare, nu stiu de ce, n-au mai pus timbrul pe discuri.Ghinion! Contine 20 de cantece, unele de pe Noapte de aur, altele scrise pe versuri paunesciene (si imprimate in studiourile Radio Romania) si cateva pe textele mele, lucrate cu acelasi Marius Dobre si cu Didi Cirmis.

5. Ce compui mai intai: muzica sau versurile? Ce te inspira sa compui? Trebuie sa ai o anumita stare pentru a compune?

C.B.: Am compus in toate felurile si din toate pozitiile, chiar si in masina, in timpul mersului, cu Adrian Paunescu. De obicei, pe o linie melodica a mea, dansul scria versurile. Cu Ion Chichere si Dinu Olarasu am procedat la fel. In celelalte cazuri, am ales eu poezia (sau textul) si am compus muzica. Atunci cand mi s-a intamplat sa compun si muzica si versurile a fost, de fiecare data, altfel. Doua le-am scris in tren, la drumuri lungi, singur in compartiment. Altul (Cred in Steaua) mi-a luat doua saptamani ca sa-l definitivez (asta m-a enervat la culme! doua saptamani n-am putut sa dorm bine din cauza lui!!!). Celelalte s-au nascut normal, fara “cezariene”!

6. Ce faci acum, ce ne mai pregatesti, ce proiecte mai ai muzicale sau nu?

C.B.: Toamna aceasta sunt implicat in doua proiecte (ambele la Resita). Casa de Cultura a Studentilor organizeaza in perioada 22-28 Septembrie zile si seri de muzica si poezie, pe ideea ca „orasul cu poeti” (cum era denumita Resita odinioara) trebuie sa-si recastige prestigiul si publicul. Se va canta si recita in piete publice, in parcuri, in cluburi si in sali de spectacol. O idee nebuneasca a Alinei Cumpan (directoarea de acolo), care mi-a placut si…m-am inhamat ! Vor recita poeti resiteni,actorii teatrului de aici si vor canta Dinu Olarasu, Maria Gheorghiu, Walter Ghicolescu, eu si …unii care nu au confirmat, inca. E o nebunie cu buget mic si suflet mare!

In paralel, Grota rock de aici a ajuns la concluzia ca…nu numai rock! Am avut o discutie cu proprietarii si, din toamna aceasta, se va canta si folk, cel putin lunar. Am acceptat sa ma ocup de acest proiect cu gandul ca, mai intai, vom aduce in fata publicului toata ceata de folk-isti romani (pe rand, bineinteles) iar, mai apoi, vom face un festival sau o gala, anual.

7. Povesteste-ne o intamplare haioasa sau emotionanta din concerte.

C.B.: In ‘87, intr-un turneu de o luna si jumatate, am cantat in deschidere la Iris.Va dati seama cam ce pateam eu, care deschideam spectacolul, intram in scena cu o chitara rece si trebuia sa cant folk publicului venit acolo pentru Iris! Era cam ca la fotbal, dupa ce ratezi un penalty!!

Catre finalul turneului, intr-una din seri, dupa ce am cantat m-am dus in culise (care erau cam departe de scena) unde, conform intelegerii cu colegii, trebuia sa stau ca sa nu dispara ceva (apropo, in turneul acela, la Bicaz, mi s-a furat chitara din cabina, in timp ce Irisul era pe scena!). La un moment dat, intra Cristi Minculescu in cabina, transpirat si foarte agitat si zice „hai repede la scena ca a iesit cu bataie”! Mi-a crescut brusc tensiunea, am luat-o la fuga catre scena (Cristi ramasese in spatele meu) si cand am ajuns in buza scenei m-am oprit, pentru ca nu era nici o bataie, trupa statea relaxata in scena dar era o tacere absolut suspecta! Cristi, care venea din urma, m-a impins in scena si atunci, pana sa ma dezmeticesc eu, publicul a inceput sa cante „La multi ani   cu sanatate…” Era 6 Mai 1987 si era ziua mea de nastere.

8. Unde te putem vedea in perioada urmatoare, unde mai canti pana la sfarsitul anului?

C.B.: Crezi ca stiu ?!!In afara de proiectele din Resita…unde o da Dumnezeu!

9. Stiu ca esti unul din “veteranii” Taberei de Folk de la Calafat, chiar ai compus imnul taberei. Spune-le si tu cititorilor cate ceva despre acest eveniment (si Forever Folk a participat anul asta la tabara, detalii in categoria Recenzii).

C.B.: Singura tabara folk din Romania supermanelizata se tine la Calafat, de 11 ani. In prima saptamana din August, folk-isti din toate zarile se aduna pe malul Dunarii si canta. Leaga prietenii, cei mai tinerei invata cantece noi, altii compun cantece noi (asa cum am facut si eu) si, in fiecare seara, sunt recitaluri intr-o atmosfera absolut unica. Vinovatul principal este Dan Vana, om exceptional cu care as merge pana la capatul lumii, daca mi-ar cere-o. Poze, istorioare, videoclipuri, pareri si comentarii gasiti din abundenta pe www.tabarafolk.ro

10. Intreaba-ne si tu pe noi! Sau critica-ne constructiv!

C.B.: Deci terminati, ma, cu prostia asta de folk! Apucati-va si voi de-o manea, o sarma, o ceva fara numar-fara numar, cu care sa faceti si voi de-o limuzina si-o vila acolo! Ca va vad baieti dastepti, ce dracu’ !!! Sau…mai bine nu! Va imbratisez, va felicit pentru ceea ce faceti si va doresc toate cele bune. Serios!!!