Se spune ca Timpul le vindeca si le rezolva pe toate. Probleme, tristeti, iubiri, poate chiar suferinte. Pentru artisti, uneori trecerea in nefiinta poate insemna o tardiva consacrare sau recunoastere a valorii.
Cand vine vorba de Florian Pittis, poti spune doar ca Timpul n-a mai avut rabdare cu el. Pentru ca Motzu’ nu era omul sa iroseasca Timpul. Pentru ca Motzu’ avea atatea de facut. Spunea intr-un interviu ca „Mi-e frică de mine că n-o să reuşesc să fac aici, pe Pământ, tot pentru ce M-a trimis aici” (n. a. Dumnezeu).
Pe 4 octombrie 2008, Florian Motzu’ Pittis ar fi implinit 65 de ani. Prea multi pentru tineretea, vitalitatea, energia pe care o emana catre cei din jur. Pe 2 octombrie 2008, Casa de Discuri Roton, in colaborare cu Societatea Romana de Radiodifuziune, a lansat albumul „Florian Pittis – Sunt tanar, doamna…”.
Audienta a fost plina de prieteni. Din teatru (Irina Petrescu, Mihai Constantin, Stefan Banica Jr., Daniela Nane), din muzica (Mircea Vintila, Marius Batu, Ducu Bertzi, Margareta Paslaru), din radio (Teodora Ionescu, Stefan Naftanaila, Maria Toghina – director SRR, un contingent important al echipei Radio 3net Florian Pittis), din sport (Marcel Puscas), sau pur si simplu prieteni apropiati. Probabil si asta a facut lansarea mai frumoasa, multitudinea de oameni frumosi, de oameni pe fata carora se putea citi lumina de a-l fi cunoscut si dorul de artistul, prietenul si omul.
Albumul contine piesele pe care Florian Pittis le-a cantat alaturi de Pasarea Colibri, traducerile pieselor lui Bob Dylan, cantece de pe primul vinil alaturi de Mircea Vintila, „Vinovatii fara vina” a lui Dorin Liviu Zaharia sau „Cantecul bufonului” al lui Dan Andrei Aldea. De asemenea, poeziile pe care le recita in cadrul spectacolelor la care a participat alaturi de Colibri, Flacara, Poezia Muzicii Tinere si multe altele.
A fost prezentat un documentar ce l-a prezentat pe Florian Pittis in diverse ipostaze: actor, muzician, director de post de radio. Au luat cuvantul Anda Pittis, Catalin Muraru, Maria Toghina, Marcel Puscas si Andrei Dorobantu. Fiecare din ei a povestit clipe traite alaturi de Motzu’ sau au evocat momente de geniu ale acestuia. Fiecare din ei a mai consolidat cu o caramida soclul pe care l-au asezat pe Florian Pittis faptele sale, elementele materiale si spirituale pe care le-a lasat in urma. Toti fara exceptie pareau sa fie convinsi ca, macar in spirit, Motzu’ era acolo… Anda Pittis ne-a intampinat cu „Florian ne-a mai adunat o data impreuna…”, Andrei Dorobantu ne-a salutat pe rand „Buna ziua, doamnelor si domnilor, sarut mana, Anda, salut, Motzu”.
Se spune ca Timpul le vindeca si le rezolva pe toate. Ce nu poate vindeca timpul e dorul nostru de Motzu’, etern precum Timpul insusi…
