Despre Muzeul Antipa (mai exact Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa) știam că și-a redeschis porțile, dupa renovarea sa mai bine de doi ani, încă de prin noiembrie anul trecut. Dar cum parcă mereu exista altceva de făcut, nu am ajuns să îl vizitez până în weekendul trecut, mai ales la solicitarea unui tânăr de 12 ani care dorea să vadă ce e acolo. Plimbarea de două ore și jumătate m-a convins să vă recomand cu căldură vizitarea muzeului, fie că sunteți familiști sau doar dornici de o schimbare de peisaj, fie ca mergeti singuri sau cu amici de prin alte țări.
La intrare, două persoane vând biletele de acces. Adulții plătesc 20 de ron, elevii/studenți/tineri beneficiare de card Euro26 – 5 ron. Pentru că noi am ajuns într-o zi de vacanță, intrarea elevilor era gratuită. Tot la intrare ești direcționat către o sală cu dulapuri cu cheie, unde îți poți lăsa lucrurile. Mai ales iarna acest lucru se dovedește util, pentru că a vizita un muzeu mare poate deveni obositor atunci când cari o geacă sau un palton. După treburile administrative, o doamnă vă arată săgețile pe care trebuie să le urmați. Traseul este unul dintre demisol spre etajul 1, marcat destul de des pentru a nu îi pierde urma. Dacă doriți, înainte de a porni, puteți lua un audio-guide (prețul este 10 ron).
Primul nivel al muzeului este dedicat biodiversității României. Fiind o țară cu nu mai puțin de 5 regiuni biogeografice distincte (cea pontică, stepică, continentală, alpină și cea a rezervației Deltei Dunării), ne putem mândri cu una dintre cele mai diverse țări europene, în ceea ce privește fauna și flora. Înainte de fiecare porțiune cu diorame reprezentând aceste regiuni, un panou bilingv (român-englez) prezintă pe scurt caracteristicile acestora. La același nivel, pe lângă cele cinci bio-regiuni sunt prezente și vietățile din mediul acvatic marin sau dulcicol, speciile introduse în fauna sau cele dispărute de-a lungul timpului. O realizare impresionantă, din punctul personal de vedere, este reproducerea unei peșteri (mediul cavernicol), precum și traseul de parcurgere al acesteia. Cu îngustări, cu lumină difuză, cu imitații de picturi rupestre, senzația este incredibil de apropiată de vizitarea unei peșteri reale.
Încet, se ajunge spre nivelul doi al expoziției, dedicat biodiversității Terrei. De la lupi de mare și foci, până la delfini și vietăți ce locuiesc printre corali, de la ursul polar la tigru, de la elefanți la canguri, acestă parte a expoziției curpinde câte puțin din fiecare. În centru se află, așa cum era de așteptat, cel mai impozant și valoros exponat al muzeului: scheletul de Deinotherium gigantissimum, dezgropat la sfârșitul secolului trecut (1890-1894) și montant în 1906. Scheletul domină prin mărimea sa: 4,5 metri înălțime și 3,5 m lungime. Tot o parte istorică a muzeului și sunt dioramele de la începutul secolului (1907) realizate de chiar Grigore Antipa.
Cel de-al treilea nivel este unul dedicat istoriei naturale. Veți găsi aici o colecție de minerale și roci, o sală dedicată insectelor (cu un număr de fluturi impresionanți prin formele și culorile lor), dar și o reproducere a cabinetului lui Grigore Antipa, o parte dedicată evoluției umane și anatomiei omului, precum și o expoziție etnografică unde sunt expuse cele mai reprezentative triburi.
Dincolo de multitudinea de informații adunate în cele două ore de plimbare, am remarcat câteva lucruri. În fața fiecărei zone prezentate se află un ecran cu touch-screen, pe care sunt desenate exponatele. Un dublu click pe acestea vă oferă informații despre respectivul (specie, unde trăiește, dacă este specie periclitată), tot în varianta bilingvă. Panourile informative se găsesc la fiecare pas. Iar la multe dintre zone există o parte audio pe fundal care reproduce zgomotele din natură. Dacă vreți să vă odihniți, la parter o cafenea draguță este deschisă. Și muzeul oferă o serie de programe educative pentru copii.
Muzeul Antipa trebuie vizitat. Cu mențiunea că recomand să mergeți în timpul săptămânii sau în weekend dimineața (deja de la ora 12 jumătate e coadă destul de mare la intrare) și că fotografiile sunt interzise. În rest, numai de bine pentru un muzeu cu standarde înalte.
