A trecut un an de pandemie peste folkul românesc și mi-a venit ideea să mă uit în urmă să văd cum arată folkul după această perioadă grea pentru cultură în general și pentru folkiști în special. De ce folkiști în special? Pentru că veniturile în zona folk veneau într-o proporție uriașă din prestațiile live. Foarte puțini câștigă sume relevante din drepturile de autor de la radiouri (maxim 10, aș spune), foarte puțini monetizează digitalul la un nivel care să conteze. Cumva, este firesc, am întrebat pe pagina de facebook dacă ar fi cineva interesat să facem playlist-uri de Spotify cu piesele apărute în 2020 sau cele care apar lunar. Zero reacții din partea urmăritorilor, zero! Semn că publicul de folk nu e pe Spotify.
Festivalurile din 2020 s-au remarcat doar prin absență. Cu excepția celor trei oameni&serii menționate și în articolul cu laureații Premiilor ForeverFolk 2020 – Mihai Mugescu& Live Music Summer Camp Brezoi, Ciprian Scarlat&Printre Măguri și Sorin Poclitaru&Târgul de folk, restul nu au punctat deloc sau aproape deloc. Nu că nu s-a putut – asta e valabilă doar parțial (cei care făceau în toamnă – iarnă). Ci fie că organizatorii nu au vrut să își asume organizarea, fie dispariția fondurilor de la stat (redirecționați spre pandemie). Lora și Rudy au reușit ceva frumos la Gărâna, cu distanțare, cu mască și a fost foarte bine. Brăila a făcut unul mic în primăvară pe online (Pe aripi de chitară…) și a încercat Chira Chiralina în toamnă, dar pandemia s-a mișcat mai repede în zonă. Gala Floare de Colț de la Sighetul Marmației a continuat și ea tradiția, cu cea de a 8-a ediție, la fel festivalul de la Ploiești. Vamadus au vrut, dar nu le-a ieșit, semn că Vama Veche și disciplina vremurilor nu stau bine în aceeași propoziție. Au mai fost niște încercări pe online, dar punerea în practică a lăsat puternic de dorit. Tocmai de aceea, Ciprian, Mihai, Sorin și Lora merită mulțumiri și felicitări pentru eforturi, au dat o gură de oxigen uriașă artiștilor.
Emisiunile de folk de pe radiouri sunt încă acolo, în special făcute de oameni care cântă: Cristi Buică la Radio Reșița, Cristi Dumitrașcu la RockFM, Florin Săsărman la Radio Cluj, Dan Vană la Radio Oltenia, Mihai Cosmin Popescu și Ducu Bertzi la Radio România Actualități și, mai recent, Maria Gheorghiu cu În Stare de…Folk, la BucureștiFM. Sorin Poclitaru și-a pierdut entuziasmul cu Să dăm folk la case, aș zice că o reînvie doar când nu îi convine ceva în piață. Nu că ar fi ceva rău, motivația de a face lucruri vine din resorturi uneori surprinzătoare. Foarte puțini artiști trimit piese la alte radiouri care includ în playlist și piese din zona folk și adiacent (dacă vi se pare că speculez, întrebați-i pe George Vanvu de la Radio Iași sau Robert Tache de la Radio Seven).
În materie de discuri, numărul a rămas cumva constant (sunt 11 albume apărute, cam așa apar în fiecare an), dar o să le enumăr aici, să rămână pentru istorie: Alina Manole – Live sessions 2020, Alexandru Andrieș – Greu de pensionat, CALEnDAR – Povestea muntelui, Cătălin Stepa – Cătălin Stepa 2, Fără Zahăr – Comedie amăruie, Marius Matache – Ninsorium, Marius Dașcău – Love in the time of pandemic, Paul Tihan – Culorile tale, Printre Generații – Jumătate înger, Ștefania Iacob – Nu știi tu, mamă, Ștefania Iacob – Inimă de ciocăneștean și albumul colectiv POE3 – note lângă note. Aș spune totuși că sunt cumva albume care erau deja în lucru și care abia în 2020 au fost finalizate, vedem dacă 2021 e la fel de generos, în condițiile în care nu ai unde să le lansezi, pentru că și discurile se dau foarte mult la concerte.
Proiecte individuale sau de echipă cu adevărat cu impact au fost foarte puține și ele. A fost turneul Baricada Folk de la începutul anului, până să intrăm în pandemie. Adi Bezna a început un podcast – foarte bună ideea, dar din păcate undeva s-a pierdut pe drum – cam prin iunie, când au început concertele în aer liber. Ne întoarcem la ce spuneam mai sus: motivația. A fost proiectul nostru, în școli și licee, materializate într-un disc și o carte (am preluat ideea altora, cum spune o colegă de asociație – ca să nu rămân dator, noi am făcut-o și bine, și scoțând copiii în față, nu pe noi). O serie de artiști au încercat varianta Patreon (sau derivate) și concertele online (subsemnatul, Marius Matache, Adi Bezna, Ana Teodora, Picuri de Folk, Walter Ghicolescu), iar Alina Manole a făcut periodic concerte online pe platforma vStage, cu bilete vândute.
2021 – încă un an de pandemie
La ce ne așteptăm în 2021? Vă spun sincer că tot sezonul de cântat afară e singurul plauzibil, cel puțin până în toamnă. În fereastra februarie – martie, când s-au deschis parțial cluburile și restaurantele, câțiva artiști s-au încumetat să cânte, dar nu știu cât de benefic le-a fost (cântat cu 30% din capacitate). Sigur însă se va profita de fiecare oportunitate. A fost un proiect tot al „grupului Brezoi”, finanțat de Ministerul Culturii, transmis online. Am văzut deja două evenimente Baricada Folk anunțate, la Brezoi și Neptun. Mă bucură faptul că Mihai continuă proiectul Live Music Summer Camp și în 2021.
Întrebarea care se pune este: pot rezista artiștii din zona folk cu concerte doar 3 luni pe an încă un an? Pot festivalurile să absenteze total și în 2021? Totuși, instituțiile publice de cultură au niște oameni care trebuie să își justifice existența, e cazul să propună ceva oamenilor. Și, cel mai important, vom reuși, la finalul pandemiei, să readucem publicul la concerte? Nu mă refer la nucleul dur, care a riscat și în pandemie, ci la marea masă de spectatori. Pentru că nu poți susține o breaslă de 100 de artiști cu doar 1000 de spectatori.
P.S. Să mă ierte colegii pe care i-am ratat în enumerare, departe de mine intenția să nedreptățesc pe cineva. Am scris despre lucrurile care mi-au rămas în minte, sigur au mai fost și altele.
