Reforma festivalurilor

Reforma festivalurilor? Mă uit, de pe gard, la festivalurile de folk din țară. Tot mai numeroase, parcă, dar tot mai prost organizate. Concurenți puțini, de obicei subțirei sau cu vârste mult prea înaintate pentru a concura. Promovare locală, plus, cel mult, un om din radioul public. Sau, mai rău, Click (pe bune, Alba Iulia?). Recitalurile sunt decise pe principiul Mă chemi, te chem. Premii mult prea mari pentru două piese cântate în concurs, de obicei și vreo 2-3 ani la rând. Faci o piesă bună, 2-3 ani ești asigurat cu premii de câteva sute de milioane.

Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar când gândești mic, la ciupeală, nu poți avea decât rezultate minuscule. Și îmi este tot mai clar că reforma festivalurilor este imperios necesară și asta cât mai repede. De aceea, am încercat să aștern câteva idei care mi-au trecut prin cap că ar putea ajuta un festival. Sunt convins că nu se pot implementa toate din primul an, sunt convins că schimbările nu sunt ușoare (oamenii sunt foarte refractari la schimbare). Dar cred că dacă suntem pionieri și ne schimbăm primii, putem construi pentru viitor, altfel doar bifăm niște acțiuni. Evident că fiecare punct poate fi discutat și adaptat după caz.

  1. Echipa de organizare. Un om nu poate face totul, oricât ar încerca. Încercați să atrageți lângă voi oameni care să vă ajute. E greu să te pricepi și la prezentat, și la contracte, și la promovare, să fii și în juriu. Atrageți copii ca voluntari la festival, să ducă apă artiștilor, să lipească afișe, să aranjeze scena și câte și mai câte.
  2. Prezentator. Prezentatorul prezintă, nu face pe deșteptul, nu întinde pelteaua mai mult decât oricum e întinsă dacă aveți mulți concurenți sau parteneri. Asigurați-vă că omul a primit toate informațiile, că acestea sunt corecte, că știe să pronunțe numele. Scurt și la obiect trebuie să fie motto-ul lui.
  3. Concurenți. Poveste fără sfârșit, am scris și scriu de aproape 10 ani, nu mă ascultă nimeni, apoi ne plângem că nu sunt concurenți. În primul rând, vin foarte puțini din urmă, pentru că, surpriză, sunt foarte puțini care ajung să cânte folk. E mai atractiv Sheeran decât Șeicaru, asta e, facem ceva să schimbăm asta? Vocea României înseamnă expunere, festivalurile de folk înseamnă 3 ani de distracție și apoi moarte sigură, dacă nu te duce capul și ambiția. Nu bate nimeni drumul de la Craiova pentru festivalul de la Dorohoi sau de la Constanța pentru cel de la Oradea. Ce fel de concurenți vreți? Ce le oferiți, dincolo de premii? De ce ar veni la Alba și nu la Mediaș? Cum ajung la ei – Credeți că puștii citesc scrisorile lui George Stanca din Click? Sau puștii din Bistrița citesc Dorohoi News? Nu aveți nevoie nici de concurenți de profesie sau de vânători de premii, nici de oameni de 50 de ani care nu au unde cânta decât în festivaluri. Citiți, vă rog, și – Polarizare locală în festivaluri, Concurenți și concursuri, Festivaluri în 2014 – sunt multe sfaturi acolo.
  4. Juriu. Pe cine puneți în juriu? Puneți oameni care se pricep (nu vreo funcție politică, doar pentru că ei dau banii), puneți oameni obiectivi (sunt sătul de premii date localnicilor doar pentru că trebuie să ia și gazdele ceva), puneți oameni care să vă ajute cu atragerea concurenților, cu promovarea festivalului.
  5. Premii. Uneori sunt mai multe ca cei din concurs, alteori sunt mai mari ca onorariile artiștilor invitați în recital, ceea ce e aberant, pentru că recitalul are 30 min., concurentul cântă 2 piese. Omul din recital și-a făcut un nume, de aceea l-ai invitat, concurentul e (teoretic) la început de drum. Consecința? Tinerii intră în festivaluri, câștigă sume uriașe pentru etapa respectivă (dacă ai două festivaluri la care iei premii într-o lună, ai asigurați 2500 lei, un salariu bun pentru România, în 30 de minute de muncă).
  6. Buget. Să rămâneți la mila instituțiilor statului exclusiv este foarte riscant, înseamnă că vă place să trăiți periculos. Atrageți câțiva sponsori locali sau naționali (de ce Untold, Electric Castle și alții pot și noi nu? Pentru că ei fac o treabă profesionistă, un business). Puneți bilet, fie el și minim, oamenii trebuie să învețe că actul artistic se plătește. Asigurați-vă protocol și premii, măcar parțial, din parteneriate. Se poate, vă asigur! Dar aici aveți nevoie de oameni care să știe să facă asta (vezi punctul 1, echipa).
  7. Recitaluri. Aici am un articol întreg scris despre cum alegem recitalurile într-un festival, citiți-l, e foarte valabil și acum. Aș da exemplu negativ Brăila, care anul acesta a avut aceiași oameni în recital ca Mizilul. Orașe situate la mai puțin de 150 de km distanță. Un om care e în recital la Brăila și Mizil unde îi va îndrepta pe posibilii concurenți? Ce va promova mai mult pe canalele sale media? E trist și că la Alba Iulia vă pot spune cu 6 luni înainte jumătate din artiștii prezenți în festival.
  8. Strategie de comunicare și PR. Aproape toate festivalurile neglijează partea asta. Referenul preferat? Nu avem buget. Refren 2? Presa și bloggerii trebuie să ne promoveze pentru că noi facem cultură. Strategia presupune mai mult de v-am dat un mail. Apropo, câți din organizatorii de festivaluri citesc constant ForeverFolk? Nu de alta, dar suntem singurii pe nișa asta.
  9. Comunitate. Pentru cine faceți festivalul? Îi cunoașteți sau măcar îi puteți identifica? Dacă nu, e foarte grav și am vorbit degeaba. Cum îi țineți pe oameni aproape dincolo de perioada festivalului? Cum îi legați pe concurenți de oraș și de festival, ca atunci când își amintesc de voi să spună “băi, ce dor îmi e de Mediaș, de atmosferă, de locuri, de oameni, de serile de acolo, de distracție!”). Cum îi faceți pe oamenii din recital să vorbească despre festival și după ce își încasează onorariul? Cum îi faceți pe oamenii din oraș să se mândrească cu ce se întâmplă la ei acasă? Merchandising, discuri colective, DVD-uri cu imagini din festival, after-party, turul orașului, meet&greet etc.
  10. Integrare. Fiecare din cele 9 aspecte enumerate mai sus este foarte important, dar reușita unui festival este dată de cât de bine reușiți să le faceți pe toate cât mai bine și, foarte important, într-o manieră coerentă, pentru că planurile se suprapun foarte des, iar dacă există asperități, riscați să iasă prost. În plus, e necesară o integrare la nivel macro, o colaborare între festivaluri, o sincronizare a calendarelor (felicitări, Brăila, pentru decizia de a muta Chira Chiralina la sfârșit de aprilie). Pentru a nu ne sabota unii pe alții.

Post Author: Marius Matache

8 thoughts on “Reforma festivalurilor

    AG Weinberger

    (4 December 2017 - 15:49)

    La Acustic Live Festival de la Reghin deja a inceput reforma din multe puncte de vedere… te asteptam in 2018 🙂

    Marius Matache

    (7 December 2017 - 18:30)

    @AG ma bucur sa aud asta.

    Mircea

    (11 December 2017 - 14:34)

    Si eu sunt de acord cu punctele pe care le-ai atins.

    […] Pe organizatori îi invit să citească și articolul despre reforma festivalurilor. […]

    […] rest, multe speranțe pentru 2019. Nu de alta, dar speranța moare ultima. În special cea a unei reforme a festivalurilor. Dar și în cât mai multe proiecte coerente care să vizeze muzica folk – de educație a […]

    Momentul zero al folkului românesc

    (17 June 2019 - 16:13)

    […] și al unui număr mic de bilete vândute per ansamblu, situația este foarte dificilă. Reforma festivalurilor nu s-a petrecut, drept dovadă folkul nu are nici un festival cu impact național în acest moment […]

    Manciulea Dan

    (7 July 2019 - 18:30)

    Eu zic să faci cumva să se dea o Ordonanță de Urgență pentru Organizarea și desfășurarea Festivalurilor de Muzică Folk și nu numai. Sau să îl puneți pe Poclitaru să le organizeze pe toate. Sigur va ieși ceva uniform și normal!

    Marius Matache

    (8 July 2019 - 10:55)

    @Dan Manciulea vreo propunere constructiva ai sau doar ai venit sa ne spui sa nu ne bazam pe tine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.